, două fețe și două seturi de principii. O zi fac ce zice popa și alta fac ce face el. Ipocrizie curată, mi-a reproșat Țuți care de mult mă bănuia de fățărnicie, precum că țin post negru doar acasă și mă înfrupt de dulce aiurea prin târg. Am negat, firește. Și până la urmă, ce-am făcut rău? Am salvat o căsnicie, bașca o relație extra-conjugală, fericiți fie făcătorii de pace că aceia fiii Lui se vor chema. Pentru că, vedeți dumneavoastră, în unele clipe, e foarte periculos să fii sincer dacă nu ești și prost.
Cecilia Fofiu
Scoate grijuliu din cuiuțe dantela ce-nchipuie porumbei, o-mpătură și surâde pozelor înrămate, buni cu el la doi anișori, cu el când a terminat școala, cu el soldat. Ea l-a crescut, cu iubire, din nevoi. Ea l-a ajuns om întreg. Încuie încetuț ușa cu geam chior, vitregit de perdeluță, și pășește prin buruiana aspră din curte. Pleacă capul și strânge ochii când ajunge lângă mica și tușa. Au venit după 20 de ani. La-mpărțeală. Pune în mâna mă-sii cheia casei bătrânești și adună la piept inima bunicii, pitită-n cipcă.
Dorin Vasile
Când m-au găsit la birou, cu ceafa vineție și privirea sticloasă, au zis: apoplexie. Numai Margareta știa că nu e așa. Pentru că noaptea mă simțea la căpătâiul ei, tăcut, iar degetele mele îi atingeau perna ca niște viermi sleiți de vlagă. S-a sfătuit cu maică-sa și au chemat un cioclu. M-au dezgropat în noaptea de Sânziene. Lumină de lună și țăruș de lemn de păr. Mi l-au înfipt drept în inima moartă. Apoi a plecat ușurată. Dar eu nu m-am lăsat. O inimă i-o dăruisem ei. Pe cea veșnică am păstrat-o.
