Prima mi-a sărit din piept când te-am văzut citind Marquez pe bancă-n Tineretului și frunzele roiau în jurul tău. Mi-a făcut explozie când ne-am pupat și timpul s-a oprit în loc să ne privească. S-a umflat ca un balon cu aer cald când mi-ai spus da din toată inima și s-a golit de sânge când tărâmurile veșnice trăgeau de corpul tău, pe patul de spital. S-a făcut cenușă când te-ai stins, am presărat-o-n palme și mi-a luat-o vântul. A doua nu-i a mea, se joacă cu păpușile și-ntreabă uneori de tine.
Răzvan Dițescu
La naștere, doctorii au zis că sunt un miracol. Mama obișnuia să spună că una-i pentru mine, iar cealaltă pentru restul lumii. Așa era. Toți voiau ceva de la mine. Timp, energie, iubire. Ai de unde, spuneau. Și chiar aveam. Până n-am mai avut și a trebuit să o folosesc și pe prima tot pentru ei. Într-o zi am leșinat pe stradă. Când m-am trezit în spital, mi-au spus că a doua cedase. Ești norocos, au zis, tot ți-a mai rămas una. Am zâmbit amar. Nu știau că ea oricum nu mai bătea de mult pentru mine.
Cristian Nedelcu
Dacă ar fi avut două inimi, nu l-ar fi putut iubi mai mult. L-a iubit și când, la prima beție, a rupt-o cu bătaia. A jurat că nu mai pune gura pe alcool, i-a promis un nou început. Totul a fost bine până la următoarea beție. Apoi s-au ținut lanț beții, bătăi, promisiuni, iertări. Într-o noapte cu lună plină s-a trezit înfometată. El dormea sforăind ca un porc. L-a despicat fără să-i pese de sângele care țâșnea în toate direcțiile, i-a smuls inima, a mâncat-o, apoi a început să cânte: Ia cu tine și inima, inima mea.
