A fost pe neașteptate. Și ne-am trezit cu goluri, cu absențe: la masă în stânga, pe scaunul cu spătar de Ștefan cel Mare, fără lemne tăiate pentru toamnă, fără apa scoasă din fântână pentru roșii și gogoșari. Nu mai are cine suna la telefon. Dar și cu plinuri: cu vin în damigenele din beci, cu patru costume din stofă bună, aproape noi și tot atâtea perechi de pantofi nepurtați, cu șosete asortate, cravate în cutii, chiar și două papioane. Și doi smochini mici puși de tine pe care, acum, îi văd. Și-i ud eu.
Dorin Vasile
Dragul meu, îți scriu să știi că sunt bine, și sper că și tu ești tot așa. Pe-aici s-au mai liniștit lucrurile, dar a fost mare tărăboi când potera a călcat-o pe nevastă-ta. O vecină a văzut cum au desfăcut până și parchetul. Căutau niște bani, cică. Îți mai spun că centrala s-a stricat de cum a venit frigul. Am făcut focul în soba veche, din odaia din fund. A scos mult fum și mi-au lăcrimat ochii, dar până la urmă s-a încins și e cald acum. Să fii cuminte acolo și să nu te iei cu băieții la harță. A ta, Vica.
Monica Ciurea
De ceasuri bune strigam unul la altul în timp ce aruncam, sfărâmam, dărâmam. Se atinsese limita. Auzi, nemernicule? Tu mă-nșeli și tot tu m-ameninți că numai eu ți-oi simți lipsa și-oi sta disperată-n prag să te strig? Ei, știi ceva? Casa-i a mea, ușa-i a ta, m-am trezit hotărând. Am tras aer. Au urmat câțiva pași, un scârțâit surd de balama, un pocnet și gata. Liniște. Am dat drumul aerului și m-am simțit deodată puternică. Rece. Ba, chiar de gheață. Ger, nu alta. Căci prag da, ușă ba. Sorineee.
