Înainte să plece, i-am cerut să-mi lase cadou sutienul. L-am dus în camera mea secretă și l-am agățat pe una dintre sfori, lângă celelalte 36. Uneori îmi place să mă plimb printre ele și să adulmec parfumul femeilor rămas în cupe. Într-o zi, am fost răpus de o boală banală. La înmormântare au venit toate, fără nicio floare. Când preotul a terminat rugăciunea, au început să se dezbrace, pe rând. Și-au scos sutienul și l-au aruncat peste mormânt. O boare de vânt le-a atins sânii goi, ca o ultimă suflare.
Ana Maria Dobre-Nir
M-a sărutat pe gât, în timp ce mă uitam pe fereastră. Știa cât de mult iubeam ceața. Mi-am lipit fruntea de geam și am început să plâng, fără sunet. I-am simțit degetul apăsându-mi buzele și l-am mușcat. A curs sânge. Nu s-a retras. Dintr-odată, zgomotul a dispărut. Ceața a început să intre, nu pe lângă sticlă, ci prin piele, ca un lichid rece. Camera devenea o capsulă umedă, iar corpurile noastre se mișcau încet, ca o carne care se rearanjează. Mâinile lui mi-au urcat pe gât. Am vrut să respir. N-am mai putut.
Magdalena Daminescu
Au rămas casa și grădina atât de tăcute că uneori îmi auzeam bătăile inimii. Rătăceam prin camere, peste tot, urmele tale, portofelul pe noptieră, hainele rămase pe speteaza fotoliului, în baie aparatul de ras și periuța de dinți. Deschideam dulapurile și îți aspiram mirosul din haine, până mă copleșea plânsul. Cel mai rău era noaptea când uitam că nu ești lângă mine și te căutam alături. Mă trezeam speriată și mă rugam să te am măcar în vis, dar nimic, de parcă erai încă supărat pe mine, că nu te-am putut salva.
