Și omului i se ceru să se gândească bine ce ar vrea să schimbe-n viața lui. I se dădu ceva timp, în tihnă, câteva mere bine coapte și niște pastramă uscată-n vânt și soare. Apoi, într-o dimineață senină, răcoroasă, de primăvară, veni și clipa în care trebuia să aleagă.
- Te-ai gândit? îl întrebă cu ecou o făptură filiformă, îmbrăcată în veșminte albe, cu păru-i moale și lung atârnându-i până la călcâie.
Omul frământase întrebările și dorințele în fel și chip în mintea lui. Nu mai găsea rostul niciuneia dintre ele. Înainte de acest dar, al dorinței împlinite, visa la multe lucruri materiale, la apreciere, poate chiar la iubire. Acum, când acestea deveneau posibile, nu le mai vru.
- Da. M-am gândit. Aș vrea să înțeleg glasul tuturor: răgetul leului, ciripitul păsărilor, mugetul vacii și, de ce nu, foșnetul pădurii. Să citesc gândurile, să prevestesc întâmplările și, asta cred că e mai greu, să schimb urmările, încheie cu teamă în glas, omul.
- Deși n-am mai auzit atâtea la un loc, pentru că, de fapt, este o singură cerință, aceea de a fi parte din întreg, ți-o voi îndeplini. Vei fi trist la început, vei suferi, te vei simți vinovat că nu te-ai gândit mai de mult la celelalte făpturi, dar, de vei supraviețui, vei deveni înțelept cu-adevărat.
Astea fiind spuse, cerul se întunecă, făptura dispăru și omul căzu ca secerat, adormind dus preț de câteva ore.
Se trezi într-o zarvă de nedescris.
- Ți-am zis de atâtea ori să nu mai traversezi pe frunza mea.
- De când e frunza ta?
- De când am văzut-o primul.
- Păi da, de când?
- Nu vă mai certați pentru mine, le răspunse frunza celor doi melci nervoși nevoie mare. E plin copacul. Așteptați o pală de vânt...
Nici nu termină bine de spus aceste cuvinte că o ploaie de frunze căzu peste ei.
- Dar tu cine ești? îl luă tare unul din melci pe om, fixându-l curios cu ochii din tentacule.
- Sunt doar un... nici nu știu cum să vă explic, nu cred că ați înțelege.
- Da, bine, asta e părerea ta, omule, crezi că nu știm cine ești? Doar ne miram că ai început să ne auzi și tu, îi răspunse melcul și-și văzu în continuare de frunza lui.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Da, bine, asta e părerea ta, omule, Eduard BaranovskiZâmbește, mâine poate fi mai rău, Mihaela ApațieiPotrivit experților, Rozalia CristeaPotrivit experților, Carmen PiticPotrivit experților, Marian BirceaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricAltfel e bineJokeri de cuvinteEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate