Narcoleptic de ocazie

Cei douăzeci de funcționari sunt adunați în sala de conferință a societății "Geamuri mate", pentru a fi evaluați în ceea ce privește pregătirea profesională. Progresele făcute în domeniul roboticii, ușurează mult munca în fabrică, motiv pentru care numărul muncitorilor necesari în secție scade vertiginos, implicit și necesarul personalului de prin birouri. După o analiză atentă a sarcinilor umane, firma poate funcționa foarte bine cu zece angajați T.E.S.A., conducerea primind mult ajutor gratis de la AI.

Se împart chestionarele cu șaizeci de întrebări și se alocă o oră acestei testări.

Marin predă foaia după cincisprezece minute și se duce în biroul lui fără să stea la taclale pe coridor, cum fac ceilalți colegi în timp ce sorb din cafeaua cumpărată de la automat și trag din țigară.

Nici nu apucă să termine de mâncat pachetul de acasă că adoarme cu capul în castronașul cu salată boeuf.

Sub privirile colegilor reîntorși în birou, revoltați pe decizia șefului în privința restructurărilor, se trezește buimac cu fața plină de maioneză, bucățele de morcovi, castraveți și carne mărunțită.

Ascultă schimburile de cuvinte între șef și colegi, nu chiar amicale, unele acuzatoare la adresa lui și rapid își dă seama de motivul disputei. Se situează pe primul loc, iar colegii își scot ghearele, însă în loc să fie mândru pentru reușită, el e jenat de situațiile prin care este nevoit să treacă ca urmare a narcolepsiei de care suferă. În general, poate ține boala sub control, dar la stres, la tensiune, frică și oboseală, adoarme instantaneu, chiar dacă este la volan, la petrecere sau în sânul familiei. Din acest motiv renunță la multe plăceri, multe dorințe, multe locuri de muncă, tocmai ca să nu pună viața nimănui în pericol.

Se duce în baie ca să-și spele fața și adoarme cu capul pe chiuvetă. După ce se trezește, îi înmânează șefului demisia lui, povestindu-i cât de greu a trecut peste ultimele două săptămâni de când s-a aflat de restructurare și de testare și cum colegii lui au șoșotit tot timpul și l-au privit cu suspiciune. Șeful încearcă să-l oprească spunându-i că e cel mai bun și argumentează în fața colectivului toate motivele pentru care trebuie să rămână. Însă nimic nu-i schimbă decizia și-i explică că el este narcoleptic, nu cretin , dar că nu poate rămâne în colectivul în care nu este dorit. Și adoarme cu capul pe biroul șefului.