Habemus un nou președinte al OAR București

Știrea principală este aceea că habemus un nou președinte al OAR București, în persoana dlui dr.arh. Sergiu Petrea, ales, după două tururi de scrutin electronic (o premieră). Alegerea a fost dificilă și datorită calității indiscutabile a celorlalți 6 competitori.

Întâmplarea face să îi cunosc foarte bine pe aproape toți, așa că nu este doar un compliment gratuit. Ar fi ieșit bine în orice altă configurație, întrucât aproape toți sunt arhitecți remarcabili, fie că au dovedit-o în educație, în practică sau în activitatea publică, în asociații și fundații, sau lucrând pentru acestea în scopuri nobile. Dar fiecare ar fi pus o altfel de amprentă asupra OAR București în următorii patru ani și fiecare dintre aceste amprente ar fi fost legitime și de trebuință pentru breaslă. Pe de altă parte, problemele identificate fiind cam aceleași, probabil că, în diferite nuanțe, soluțiile ar fi semănat, de asemenea.

Pe Sergiu Petrea îl știu de ceva vreme, de când a venit, absolvent de la Iași fiind, a venit la masterul de Antropologia spațiului sacru, pe care îl coordonam pe atunci împreună cu profesorul Florin Biciușcă. Am și colaborat ulterior, să tot fie vreo 20 de ani de atunci, în școală și în afara ei. Regret că nu a continuat cariera academică, dar, știind ce face ca arhitect proiectant, pot să îl și înțeleg. Prin 2018, a fost nominalizat cu două lucrări și a luat premiul unei secțiuni a Bienalei de arhitectură, cel dedicat arhitecturii sustenabile.

Prin urmare, Sergiu a parcurs și pe orizontala profesiei și pe verticala temporală, cam tot ce este de parcurs și de înțeles în meseria noastră. Prin urmare, cred că este calificat pentru această funcție onorantă și mai cred că va fi un președinte onest, profund serios și aplicat. Știe exact și unde sunt atú-urile și unde - slăbiciunile profesiunii (și ale celor care o practică). În mine, Sergiu a avut și are un prieten.

Câteva cuvinte și despre Emil Ivănescu, cel care a încheiat două mandate ca președinte al organizației obștei arhitecților din București. Și Emil mi-a fost student masteral, în singurul an când am testat programul de proiectare avansată, în speranța de a înființa și perpetua o echipă pentru concursuri a UAUIM, după ce tocmai cu o astfel de echipă câștigasem concursul național pentru catedrala patriarhală, din 2002. N-a fost să fie și îmi pare rău și astăzi că nu avem nici măcar o astfel de echipă formată din doctoranzi, viitoare și actuale cadre didactice... În fine, Emil a fost un președinte foarte bun, permanent atent la semnalele primite din breaslă și dinspre spațiul public - administrații de sectoare și a capitalei - care a instrumentat o mai amplă vizibilitate a profesiunii în spațiul public, către autoritățile locale și naționale. Îi datorăm lui Emil mai multe decât înțelegem acum, când se retrage din această funcție, dar nu și din forurile de conducere ale OAR.

Drumul continuat de Emil (îl începuse deja, ca vicepreședinte, mai înainte de a fi fost ales președinte de două ori) trebuie augmentat sub specia unui discurs public coerent, vehement când trebuie, dar și dialogal când se doresc rezultate și nu neapărat confruntări sterile. Pare că actualul primar al Bucureștilor ar fi deschis către o astfel de colaborare, iar Sergiu trebuie să preia ștafeta din mers. Concursuri de arhitectură, nu licitații la pachet cu arhitectura, la prețul cel mai mic, cât mai multe și cât mai diverse; încheierea PUG-ului, care trenează de trei primari încoace, până la a ajunge desuet dinainte de a fi fost aprobat; rezolvarea sistemului de avize și autorizații prin delegarea către specialiști și asumarea de către aceștia a responsabilităților, în loc de 13-15 semnături separate, dacă nu cumva una singură, a câte unui primar firoscos să blocheze totul...

Dialogul este calea înțelegerii între stakeholders, căci nici arhitecții & urbaniștii nu sunt deținătorii adevărului suprem asupra unui oraș. Dialog, dublat însă de severitatea respectării legilor. Emil a început, Sergiu trebuie să împingă pedala până la podea în această direcție, a negocierii interesului și a binelui public urban și a unui numitor comun al tuturor, sau barem a celor mai multe dintre interesele fiecărui grup implicat.