Bărbații își scuturau zăpada de pe bocanci, intrau, își dădeau jos căciula și bunica le arăta unde să șadă. Femeile erau deja la noi, toate câte încăpeau și torceau sfârâind din fuse, privind arareori spre foc. Sora mea, copil proaspăt dus la școală, deschidea cu un gest ușor cartea și începea a zice: azi vă citesc o poveste nouă. Nicio poveste nu era despre frontul de unde reveniseră, ori despre foamete. Și asta era bine. Încet, s-au împuținat, la final a mai fost doar bunica. Ea a ascultat până la capăt.
Cristian Nedelcu
În zori, de jur împrejurul Marelui Tron, așezați pe scaunele din piatră, îngerii așteptau sosirea Domnului. În ultima vreme își făcuse obicei să întârzie. Către prânz înaripații deveniră nerăbdători. E prea bătrân, spuneau unii, s-a ramolit, îndrăzneau alții, asta-i bătaie de joc, tunau câțiva. Curând nerăbdarea se transformă în furie. Când, într-un târziu, Domnul păși înăuntru, cu toții săriră de pe scaune și se năpustiră asupră-i. Zeci de pumnale loviră fulgerător. Cu ultimele puteri, Dumnezeu grăi: și tu, Petru?
Daniela Toader
Sunetul tocurilor cui pe gresia din dormitor. Se duce, se întoarce, își face o cafea vecina de la trei. Te întorci pe partea ailaltă. Miroase a calamari în sos de unt și usturoi, peste care se adaugă pătrunjel tăiat fin. Camerunezii de la unu au deschis fereastra larg. Bucătăria lor le zâmbește, utilată complet, munților. Îți tragi plapuma peste cap. Îți înfunzi perna în urechi. La cinci fix, cocoșul vecinilor începe să cânte. La și un sfert, te ridici din pat. E o liniște s-o tai cu cuțitul. Ești iarăși singură.
