Mă faci să râd. Eu, împărat? Poate împăratul rataților, asta da. În tinerețe, îmi imaginam senectutea ca pe un one man show. Pe scenă, un bătrânel simpatic povestește întâmplări nostime din istoria familiei, împarte sfaturi de viață și răspunde la întrebările publicului. Sala e arhiplină. Nepoții, strănepoții și, de ce nu?, stră-strănepoții îl ascultă cu sufletul la gură. Ar fi fost minunat, nu? Desigur, dar realitatea e mult mai amară: singurul scaun ce a fost ocupat în întreaga sală tocmai a rămas gol. Pe vecie.
Monica Aldea
Bătrâna a măturat bătătura și a stropit-o cu apă, să se ridice praful. De când s-a pomenit, în prima zi de Paște ține rânduiala, primenește casa și ograda. Curând or năvăli în curte nepoții. Înșiră în jurul mesei jilțul ei și patru scăunele mai mici, lângă umbrar. Să nu dogorească soarele chipurile bălaie. Pe masă pune ștergar nou, ouăle încondeiate și o pâine aburindă. Portița scârțâie cu zgomot. Preotul sfințește bucatele și o alină. Dumnezeu să primească. Mamă Lina, hai că s-or îndestulat.
Vlad Mușat
Nu-mi vine să cred că ai ieșit din comă. L-am văzut pe Dumnezeu. Serios? Mă duc să o chem pe soția ta. Stai. Trebuie să-ți spun ceva. Lasă-te de scris, găsește-ți o altă pasiune. Ce? Da, lasă-te. Am ajuns în Ceruri și nu mi-a plăcut. Ce vrei să spui? Locul în Rai trebuie să ți-l câștigi, să te lupți pentru el. Cum? Un fel de Mortal Kombat, dar te duelezi în talente. Mie mi-au mai dat o șansă. Bro, tu ești un scriitor citit și tradus în milioane de exemplare. Poate, dar m-am duelat cu Cortazar. Flawless victory.
