Pe tine de ce nu te plac? Mai contează? Pentru mine contează. Mulțumesc pentru grijă, chiar dacă pare mai degrabă o indiscreție trivială. Probabil se gândesc că nu sunt suficient de puternic. Ori că nu sunt în stare să întrețin o conversație elevată. Astea sunt prostii. Uită-te în jur. Alt motiv nu cred să fie. Sunt esență tare. Patru picioare. Spătar și mânere confortabile. În încăperea pătrată, așezate în cerc, celelalte îl studiară îndelung. Niciunul n-a avut curaj să-i spună că toți se tem de scaunul rămas gol.
Bogdana Baciu
La marginea satului, stadionul e o ruină blândă. Porțile fără plase par niște schelete albe, iar pe băncile de lemn scorojite nu mai stă nimeni să strige "Gol". Iarba a înghițit tușa de var, transformând terenul într-o pășune mută. Galben-verde. Scaunele de plastic, albăstrite de soare, sunt singurii spectatori ai unui meci care nu mai începe. E o împărăție a absenței, unde tăcerea e întreruptă doar de vânt. Copiii au plecat la oraș, iar eroii duminicilor de altădată sunt acum doar umbre pe o prispă.
Dana Popescu
În castelul ridicat pentru o fiică ce nu avea să locuiască niciodată acolo, bătrânul savant aliniază scaunele goale. Admiratorii îl uitaseră, colegii îl ocoleau, neînțelegând cum cel mai luminat creier al vremii a căzut într-o asemenea iraționalitate, iar presa îl privea ca pe o curiozitate. E o seară înăbușitoare la Câmpina. Capul îi cade greu pe măsuța cu trei picioare. Privește obsesiv spre portalul săpat în piatra de deasupra ușii, așteptând ca spiritele să-i aducă înapoi copilul pe care știința nu-l putuse salva.
