Intrase în împărăție dinspre est. Îi părea o lume pustie, uitată, ce fusese cândva înfloritoare. O speria și o atrăgea în același timp. Trecea pe lângă copaci înalți cu trunchiurile dezgolite, dar în urma sa acestea se umpleau de frunze, nu rotunde cum le știa, ci dreptunghiulare. Frunzele au crescut atât de dese încât calea i s-a întunecat. Când a deschis ochii și-a dat seama că e într-o bibliotecă, iar frunzele erau cărți. Cineva ridicase scaunele pe mese și mătura. Era singura care mai citea.
Sanda Burță
Deschise ochii și cercetă cerul prin gaura din tavan. Se crapă de ziuă și ăștia încă dorm, își zise. Se pogorî tiptil din naos și își făcu palmele pâlnie. Treziți-vă, mă, răcni Domnul, să primenim p-aci că poate duminica asta se-ndură careva și vine la biserică. Grozav îi plăcea să-i sperie, sfinții săreau ca arși, îngerii se zburătăceau care-ncotro. Doamne iartă-mă da' nu mai țipa așa, bombăni Maria Magdalena, că iar pică zugrăveala și mătur toată ziulica, na, c-a rămas mielu' ăla-n 3 picioare.
Marian Bircea
Am avut parte de așa ceva invitat la un 8 Martie să încânt doamnele și domnișoarele, superbe creaturi iubitoare de cultură și poezie, vă rog nu râdeți, reușesc să mă fac de minune mai mult de atât. În sala alăturată erau stripperi, o voce răcnise, ah, Thor, și au dat năvală cu toate într-acolo înainte s-apuc eu să le dedic niște ode cu prozodie. În singurătatea sălii goale am tras concluzia amară că le durea la banană de literatură, drept dovadă niciuna nu știa că nimeni nu-i putea ridica zeului nordic ciocanul.
