și m-am gândit să mă port adecvat. Mi-am prins o eșarfă la gât, am intrat în prima cafenea și-am comandat o cafea, cu un aer melancolic la purtător. Vreo trei zile am umblat prin casă ca unul care tocmai câștigase premiul Goncourt. În a patra zi mi-am recitit ultimul text și-au început îndoielile. În a cincea, am primit un mail care mi-a confirmat bănuiala: juriul trimisese scrisoarea destinatarului greșit. Apoi m-am apucat din nou de scris. Dacă tot fusese o eroare, măcar să fie una memorabilă.
Andrei Moraru
Mă doare să văd că am primit o bursă literară pentru analfabetismul meu funcțional. Am fost selectat primul, dar eu nu sunt așa și nici nu mă consider. Acum nu înțeleg cine m-a înscris în cursa asta. O fi fost fostul meu cumnat, actualul sau cine știe cine. Sincer, cine a făcut asta mi-a făcut un bine. Măcar am primit premiul. Primul meu premiu pentru scrisul meu. Nu știu dacă merit bursa asta. Nu știu dacă sunt scriitor. Dar știu că, pentru prima dată în viață, cineva mi-a spus că rândurile mele au valoare.
Iulia Stavre
nu mi-a venit să cred când am deschis mesajul pentru că nu îmi aminteam să fi participat la vreun concurs. Mesajul mi se adresa, protocolar, o invitație într-o tabără de scriere creativă la munte, departe de gadgeturi și rețele. Mă întrebam ce legătură am eu cu literatura căci ultima compunere o scrisesem în școala primară. M-am edificat până la final că numele mi-a fost tras la sorți din baza de date a unei farmacii. Doi scriitori fac un studiu. Pentru scris nu e nevoie de talent. Doar exercițiu.
