Ne-am cunoscut la Muzeul de Artă

Eram singur și fericit. Lumina se stinsese, aveam punga mea cu popcorn, cola mea cu zahăr din belșug și o cutie cu nachos cu sos de brânză super caloric. Chiar și la reclamele cu mașini sau cu suplimente mă uitam cu plăcere. Tocmai ce divorțasem și nu era nimeni să îmi reamintească cât de toxice sunt toate, să îmi spună că filmele SF nu sunt bune pentru sinele zdruncinat al zilelor noastre.

În timp ce-mi savuram libertatea, gândindu-mă că eram din nou sărac - îmi luase totul -, fata din stânga mea își puse delicat capul pe umărul meu. Părul ei moale mi se lipi de piele și un miros de citrice îmi atinse nările. Pe loc m-am oprit din ronțăit, gândind că poate a adormit și capul i-a căzut inert și să nu deranjez. Dar nu era așa. În timp ce Leia îl săruta apăsat pe Solo, înainte ca el să devină un bloc inert de gheață, fata mă apucă strâns de picior, înțepându-mă cu unghiile lungi și ascuțite. "Te iubesc!", "Știu!" își spuseră actorii în Dolby Atmos. Am început să suspectez că e totul pus la cale de fosta mea nevastă, apoi că suntem la camera ascunsă sau că fata vrea să-l facă gelos pe cel cu care era. Că, da, era cu cineva. Îi văzusem mai devreme rățoindu-se unul la altul și cumva îi compătimisem. Ba chiar mă gândeam să le spun unde am divorțat eu, să se ducă și ei, să nu mai piardă timp prețios împreună.

Filmul se scurse fără să pricep nimic din el iar eu eram din ce în ce mai înghesuit și îmbrățișat de fata cu miros de lămâie. Amintirile mă năpădeau: cum eram cu soția mea la început, cum ne-am ciocnit din întâmplare în muzeu, în fața tabloului Autoportret cu ochiul scos, cât de bine ne simțeam împreună și parcă, pentru prima oară, mă întrebam când dracu' se rupsese povestea noastră. Dar nu apucai să-mi răspund la aceasta întrebare, că filmul se termină și lumina se aprinse.
- Ești o curvă! țipă jumătatea fetei în gura mare și, fără să mai aștepte vreo lămurire, îmi dădu scurt și profesionist, un pumn în față.

După ceva timp m-am trezit la spital, cu fata lângă mine.
- Regret, îmi spuse sincer ea. Nici tata nu e de acord cu ce am făcut, continuă și arătă către un domn serios, frumos îmbrăcat, care stătea încruntat, în picioare, în fața patului meu.
- Dar nici tu n-ai zis nu, se băgă el în vorbă, privindu-mă de sus în jos, cu ceva dispreț, mi se păru.
- Păi...

Atât am apucat să spun, că domnul mi-o scurtă:
- Am discutat cu medicii, mai stai două zile aici și apoi îți vor da drumul acasă. Doar un dinte ți-a căzut, care, oricum, era un implant ieftin plin de nachos, și ți-l vor schimba la timpul potrivit. Toate cheltuielile sunt suportate de către mine, plus ca îți dau acest cec - și-mi puse unul pe pat, lângă tubul din PVC de la perfuzie -, ca să uiți definitiv de incident.

Apoi își luă fata de mână ca un părinte care-și pedepsește odrasla și ieșiră fără să salute.

Cam asta a fost una dintre cele mai stranii întâmplări din viața mea.

Cum? Cecul? A, da, era o sumă impresionantă cu care mi-am pus dintele ăsta, uite, si am plecat din țară. Mi-am luat o casă în Insulele Lofoten și acum trăiesc din pescuit. Cod alb.