Eu spăl pe jos. Uneori, mai trec și cu pămătuful printre sculpturi. Picturilor nu am ce să le fac, merg impasibil pe lângă ele. Nu înțeleg ce poate fi atât de special la un copac sau de ce se numesc frumoase liniile alea fără noimă ce alcătuiesc portretul unei doamne de acum 80 de ani. Ghinionist pictorul, nu a apucat zile de la Dumnezeu să o vadă pe doamna directoare. Ar fi ieșit o lucrare pe cinste.
Fusta ei, puțin mai lungă de genunchi, mă face să roșesc. Când mă întreabă dacă totul este bine, vocea ei catifelată (ah, Dumnezeule, ce voce are!) mă surprinde fâstâcindu-mă ca un copil de școală primară.
- Este totul în regulă, doamna Mia...
Am atâtea de spus, dar las în atmosferă trei puncte grele de suspensie, care, atrase de gravitație, mă scufundă până undeva în abisul ochilor ei căprui.
Astăzi este supărată. Vorbește la telefon cu cei de la județ, pe tema fondurilor alocate pentru instituție. Din gesturile pe care face, deduc că cineva a dezamăgit-o. Fierb de furie. Îmi vine să mă duc personal în biroul prefectului și să strig la el cât mă țin plămânii:
- Borfașule, dă bă bani la cultură! Dacă o mai superi pe femeia asta, fac revoluție! Anticipate! Îți arăt eu ție!
Dar cine sunt eu pentru doamna Mia? Probabil doar o fantomă ce bântuie de luni până vineri prin încăperile muzeului. Deși, în sinea mea, știu când e bucuroasă, stresată, gândită, chiar și flămândă. Sunt un laș prins de miezul nopții în planuri care nu se vor concretiza vreodată, iar într-o zi, cineva, tot un director bineînțeles, o va numi soție. Atunci, buzele ei de culoarea cireșelor vor zâmbi altcuiva, iar eu voi rămâne cu regretul de a fi fost personajul principal al unei drame dulci-amărui.
O poveste de care mi-aș aminti toată viața și din cauza căreia mi-aș blestema fiecare clipă în care mi-a lipsit curajul de a face ceva. La bătrânețe, când alții te îndeamnă să depeni amintiri din tinerețe, le-aș povesti despre fusta ei, puțin mai lungă de genunchi.
Sau nu... Mai bine aș păstra-o într-un caiet, departe de ochii lumii.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Ne-am cunoscut la Muzeul de Artă, Carmen PiticNe-am cunoscut la Muzeul de Artă, Yuka BreviNarcoleptic de ocazie, Rozalia CristeaNarcoleptic de ocazie, Alex MicuNe-au luat-o razna cromozomii , Lucian PătruToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricJokeri de cuvinteEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansAltfel e binePublicitate