Am avut un vis. Se făcea că am cumpărat dragoste-n viu în loc să iau carcasă și tu m-ai certat. Putea măcar să fie congelată. Aveai, bineînțeles, dreptate. Cine o să curețe mizeria de după, toate zoaiele, toate umorile și să schimbe cearceafurile? Recunosc, am greșit. Eu îți spun că la început va fi din nou cuvântul cel bun și degrabă iertător, dar tu îi dai înainte precum că. Oricât de tare ai fi în vezică, când iubești, ultima picătură tot pe picior ajunge. N-are a face. Te iubesc.
Venera Hoffmann
când privesc marea, îi văd tenebrele și norii negri de deasupra-i rânjesc. Văd zmee colorate și strig mut de bucurie, înlăuntru, lăuntric, ludic, da' nu-i de joacă, e de zburat până la cer și de prăvălit năvalnic în valuri blânde, în care îmbrățișările nu dor. De ce să conturezi inimi pe nisip dacă alți pași le șterg? Nu e adevărat, nu treci marea cu răbdarea, ci rămâi pe mal, împotmolit în alge și rămășite de vis prelung și promisiuni mărunte. Prea multe dar-uri și prea puține daruri. Noapte bună.
Elena Fermuș
Iubitul meu nu e așa bine făcut, cum îmi mai văd mie ochii pe ici, pe colo. Ehe, cere ea, inima, dar conștiința, nu și nu. Nu-i bai, și pișpirelu' meu e bun. L-am luat la mine, i-am pus casa la picioare. Aspiră, plătește facturi. Mă iubește. Îmi poartă tricourile, zice el, să-mi simtă mirosul, să-i intre-n piele. Nu-i bai. Se dă cu crema mea, se spală cu șamponul meu. Are păr des. Și creț-creț. Și e și rău de căldură. Ca mine. AC, ioc. Aici îi bai. Canicula. Pus punctul pe i. Te iubesc, dar nu-mi lua și evantaiul.
