Dario este - îi place să se prezinte, să se definească, să fie considerat astfel, artist de stradă. Consideră că, din întâlnirile pe care le are, atunci când cântă, pe stradă, pentru un public necunoscut, dar prezent, rezultă o formă de conștiință colectivă (muzicală, mai ales, dar, nu doar atât), o modalitate complexă de cunoaștere (adesea, reciprocă), o bucurie imensă. Cântă atunci când vrea, când se simte bine, când vrea să întâlnească oameni, când vrea să se exprime. Se transpune într-o stare de transă, își creează un spațiu personal (acolo, pe stradă, în piața în care se află), închide ochii și cântă. Singur sau cu prieteni care îl pot acompania și cu care îi place să improvizeze, iar - după concertul inedit, să vorbească. Cântă până la epuizare, până la durere fizică, până când simte că liniștea / odihna / pacea de care are nevoie nu-i doar atât, ci o continuare a ceea ce a făcut anterior, a felului în care și-a dăruit muzica ori s-a dăruit pe sine.
Ordi l' alchemie este una din anagramele numelui său, Dario Chillemi - cu care îi place să se joace. Am ascultat fascinat, uimit și absolut încântat, albumul, în studioul lui, din casa colorată, primitoare, extrem de liniștită în care locuiește (Via Isonzo, 98, Borgata Santa Lucia), unde m-a primit, pentru trei zile și trei nopți, înainte de a reveni în București, la finalul celor două săptămâni pe care le-am petrecut de (foarte) curând în Sicilia.
D(i)ario Chillemi A Bridge to the Past este un album pe care l-a creat, ca un omagiu adus (istoriei) muzicii, într-o trecere anti-cronologică de la compozițiile sale contemporane spre ceea ce el numește muzică primitivă, poposind tandru și reverențios prin muzica barocă italiană și cea a Renașterii. A descoperit, a studiat și a adaptat muzici vechi, necunoscute (Vincenzo Galilei - tatăl lui Galileo). Albumului îi este adăugat un carnet, care poate deveni, pentru cititor, un fel de jurnal, folosit pentru desene și cuvinte.
Compozițiile sale pentru chitară, bine aranjate și adaptate pentru douăsprezece instrumente cu coarde, dar și pentru altele (water games, keyboards, piano, broken metronom, radio, bells, jew's harp, harpă africană) formează albumul Equilibrium. Un omagiu adus frumuseții, exprimată prin dans, prin mișcare, prin armonie.
Cunoștințele pe care le-a dobândit studiind muzica de azi (experimentală, descriptivă ori jazz) finalizate cu o licență în jazz obținută la Universitatea din Trapani, sunt transpuse (cu ajutorul unui important corp de instrumente - classic and electric guitars, violon, double bass, jew's harp, piano, baby piano, keyboards, bells drumkit, various objects, washbass, voices) într-un album cât se poate de straniu - L'inganno di Fra Campana (călugărul satului, care face să sune clopotele bisericii, fără să știe, de fapt, de ce - pentru că așa i s-a spus).
Quantum leap, evocând spiritul ne-născut al copilului, care crește în pântecul mamei, este prima din cele patru piese care alcătuiesc Ordi l' Alchemie, o muzică dis-continuă, cu schimbări abrupte. A doua piesă, Il volo, este inspirată de un poem al lui Egizio Nane. Conversation with L, adică Lucifer sau Lumina sau axa Spațiu / Timp sau chiar existența eternă a planetei, este a treia parte (Închide ochii și toate distanțele vor dispărea). A patra parte, de departe, o revelație, o capodoperă, conține și muzica viorii lui Samuel Lundstrom, dar și reverberații ale vocilor vizitatorilor unui muzeu imaginar, Muzeul Lumii. Versurile (este singura piesă care încorporează poezie) îi aparțin unei poete și cercetătoare de origine română, pe care Dario a întâlnit-o în Amsterdam, Ioana Nechita.
Eyes of the painter
dance of the dancer
hands of the player
thoughts of the poet
sweat of the peasant
passion of the gipsy
poured into the mouth of the animal
could you give me all that...that...
that hasn't occurred yet.
It will not fall
for all that has not risen yet
it will not rain
the sun that hasn't shone yet
it will not die
the life that wasn't born yet
For all that... that hasn't been yet.
Aceasta este rugăciunea prostituatei.