Întîlnire

noi ne-am mai întîlnit, domnişoară
vă amintiţi?

n-aş crede.

şi totuşi sunt sigur,
probabil eram
două pietre lucind pe catifea verde
uitate, la adăpost
în peştera celor 40 de hoţi

vă înşelaţi.

da, mă înşel - dar asta vă aduceţi aminte?
era pe continental Gondwanei
şi noi, sub luceafărul de dimineaţă
doi cai în galop

ba mi se pare mai degrabă
că era seară şi cuibul cald încă
de la focul părăsit
- noi ne pierdusem de caravană
umbrele creşteau limbi înfometate şi

eu altfel cred, ne sculasem devreme
era ziua plecării, într-adevăr,
dar părul ne lucea de rouă
ca pînzele de păianjen în vie toamna tîrziu

vrei să zici, cînd nu fusesem încă alungaţi
din Grădină?

era la la New York, Barcelona, Istanbul,
la Viena sau poate Londra? la Bucureşti?

ah, nu, ascultă, acuma ştiu, noi eram
doi şerpi miraculoşi
goneam fericiţi prin oceanul primordial
soarele se topea din înalt,
o clipă nu ne scăpam din ochi şi inventasem
dansurile toate
Dumnezeu însuşi nu găsea cuvînt
pentru splendoarea alergării noastre

vă spun, domnişoară, noi ne-am mai întîlnit,
ştiţi cum se întîmplă


(Poezie preluată din Bucureştiul cultural, februarie 2008)