Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Poemele Anei


Mircea Petean

07.03.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Domeniul
Imprecaţie

chibiţi anemici căutători chivuţe etern pasionate ţin
domeniul în mâini în vârful peniţei de aur astronomi
şi astrologi de ocazie apropitari ai funigeilor cosmici
şi ai elementelor de substrat iniţiatori ai cursei cu
obstacole care angajează lumina cu umbra cei ce
vopsesc planetele - iradiază - căci alt soare nu-i -
plivesc când nu înlocuiesc dinţii Fabulosului Animal
mici slujbaşi atei ai Marelui Afacerist plătiţi cu
câţiva gologani de argint cu toţii ghiontesc viitorul

Invocaţie

bunule Sergio - ce frumos ştiai tu scanda versuri
latineşti umilitule Nicolae - ale tale fură mândria şi
dorinţa de a distruge judecata nedreaptă
imprevizibilule Kreutz - îndrăgostit de o nemţoaică
şi de toate limbile slavii mei Tâfârkin şi Osipovici
fără meandre amândoi sortiţi unor cariere juste
urâciosule Glandy - elogiu al higienei şi al trupului
bine întreţinut

Cântec

iată o femeie clipeşte din pleoapele ei ca doi solzi
vegetali mărunt şi des cum şi-ar zbate aripile o
rândunică în jurul cuibului gata să cadă se desprinde
răsuceşte domeniul ca pe-un papirus îl face sul apoi
îl bagă în sân după ce şi-a umplut cofele cu apă aşa
înaltă şi dreaptă păşeşte prin inima mea

I
1

vreau să te strig
pe nume
cade ca o sămânţă
depărtarea
cuvântul nu se rosteşte -
se în-fiinţează

mă cheamă din marginea
ceea
răvăşesc la doi paşi de
aici
hăţişul de carne şi sânge
al celui mai aproape
al celei mai aproape
cu mâinile oarbe


cine poate să păşească peste moarte
ca pe ape
a lui va fi împărăţia numelui

2

spunea că urmăreşte
umbra unui trandafir pe zid
am întrebat-o cum era
ea mi-a spus - ca a ta

3

ora ta a venit
ora ta a plecat
orele tale pleacă şi vin
astup în prund cu tâmpla
rădăcini
simt cenuşa cuvintelor pe limbă
şi

să urmezi şirului de consecinţe ale poemului
nu-i fericirea

4

ce se vede-i un bob de rouă
miezul nu-i nicăieri
a rămas doar marginea

lucrurile sunt uneori doar suprafeţe
care dispar
dintr-un centru fix minuscul invizibil
fug snopi de raze -
rămâne doar marginea

nu ştiu ce am vrut să-ţi spun
Ana
când am simţit ca o boare
semn că nu mai erai
atunci m-am sprijinit de absenţa ta
ca de un zid de mănăstire

5

o pasăre mare (nici nu ştiu dacă întru totul pasăre îi
văd doar o aripă şi jumătate de trup împănat cu
clonţul alungit puternic) mă îmboldeşte sub coaste cu
îndoitura aripei rotundă ca un umăr umărul tău Ana îl
prind în palme ca pe-o castană acum ştiu pasărea-i
înăuntru dă să iasă împinge cu îndoitura aripei eu mă
aplec deasupra ta precum deasupra primei noastre
întâlniri - coboram la râu ţinându-ne de mână în
dreptul unui pod de bârne de mai ţii minte - iar în
marginea drumului şoferul autobuzului juca şah cu o
femeie uscată sobră introvertită - şi ţi-l sărut pe furiş

(Fragmente din volumul Poemele Anei, Editura Limes, Cluj-Napoca, Colecţia Magister, 2007, p. 7-15)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer