Viori, vă mulţumesc / Eu Reyes mă numeam

Viori, vă mulţumesc pentru această
amiază-n patru strune. Ce curat
e sunetul ceresc,
albastru glas de aer.


Eu Reyes mă numeam, şi Catrileo,
Rodríguez, Arellano, am uitat
adevăratu-mi nume.
Cu nume m-am născut
de vechi stejari, de tinere vlăstare,
de lemn şuierător.
Am fost păstrat
între frunzişuri: noul
născut s-a cufundat apoi
în naşteri şi înfrîngeri
de codri ce cădeau
şi case triste ce-ncepeau să plîngă.
Nu m-am născut, ci m-au întemeiat:
numele toate le-am primit deodată;
eu m-am numit hăţiş şi prun apoi,
molid, pe urmă grîu,
de-aceea sînt atît de mult şi de puţin,
şi-atît de mulţi, şi-atît de părăsit,
căci de departe vin, şi din străfunduri,
vin din pămînt.

(Din volumul El mar y las campanas, 1964)

Traducere de Victor Ivanovici şi Andrei Ionescu oferită de Institutul Cervantes.


Citiţi o evocare a lui Pablo Neruda semnată de Carlos Fuentes în Atelier LiterNet.