Ioana Pârvulescu - Prietena de vineri

1. Portretul

Nu am văzut-o (şi regret) decât o dată: la un Bookfest, în urmă cu 11 ani. Am schimbat câteva cuvinte anodine, în vacarmul şi foiala expoziţiei. Ea mi-a cerut, pentru o verişoară a ei, anume An[n?]ia, o dedicaţie pe-Un Castel în Spania... I-am dat-o; şi, pe urmă, heblu. Am mai vorbit la telefon, ne-am scris o droaie de mesaje; dar, de văzut, nu ne-am văzut, - sau ne-am televăzut, pe scurt, căci n-avem mulţi timpi de antenă... Ioana e o enigmă pentru mine, cu toate că avem destule în comun, - între altele, descoperind, deunăzi, că o bunice-i fusese creştină de rit catolic, aşijderi mamei mele. Enigma stăruie, însă, şi-i multiplă: ce face când nu scrie? Cum îşi face-atâta timp să scrie? Cum poate scrie despre-atâtea?... Însăşi strada cea pe care locuieşte, în Bucureşti, are un şopot enigmatic: aceasta-i Şipotul fântânilor, pe nume... De multe ori, e la Braşov (unde mai ieri, zicea că "ninge mov"!) Nu insinuez că "la Braşov" ar fi "la munte"-le lui Paşadia! Ioana este enigmatică într-altfel. Dar, uneori, mi-e foarte greu să-i cer unele mici hatâruri (ex. g. să plaseze un text de-al meu în "România literară"), din cauză că am impresia că, abordând-o, o disloc din nu prea ştiu ce "depărtări albastre"! Îi cer, adesea, sfatul şi mi-l dă; pe, poate, cel, întotdeauna, optim. Ci nu-mi e sfetnic, ca să zic aşa, de taină; dar, uneori, pe întuneric, sfeşnic bun! Lumina căruia e una potolită, constantă, fără mari tresalturi, lentă (în niciun caz, violentă, virulentă); polivalentă, însă, da, în funcţie de subiect, - şi vigilentă! Acest şirag de rime,-ntr-o proză elocventă, ca un colan pe care-l dărui Ioanei... I-am mai dăruit, cândva, o salbă (culoarea colanului fiind, atunci, galben-aurie), pe pagina de gardă a unei cărţi de-a mea, recentă, Rebis:



2. Videoclipul (Romeo and Juliet: "What Is a Youth")


3. Autocaracterizarea

- pasiunea, lucrul, situaţia care o extaziază, ambiţionează, motivează
Mă văd în rolul modest, dar inevitabil, al oglinzii: depind de ceilalţi. Când chipul care se reflectă în mine e vesel, sunt şi eu, când e posac, sunt şi eu, când e frumos sunt şi eu, când e mânios sunt şi eu. În genere prefer bucuria. Cel mai bine am scris, de pildă, când am dorit să fac bucurie celorlalţi şi am anticipat-o conform proverbului Ce ţie nu-ţi place altuia nu scrie.

- cel mai important talent al ei
Repar, foarte bine, fermoare. Uneori şi umbrele sau radiouri.

- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
Am salutat adesea, cu mari zâmbete bucuroase, oameni perfect necunoscuţi pentru că, mioapă fiind, i-am confundat. N-am ajuns totuşi până la a-mi confunda bărbatul cu o pălărie, ca să-l parafrazez pe Oliver Sacks.

- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
Îmi doresc următorii 5 ani. Dar oare chiar îi doresc? Mai sigur ar fi că îmi doresc următorul an, în care am de dus până la capăt ceva abia mijit.

- lucrul pe care vrea să îl spună despre ea, deşi nu a fost întrebată
Conform portretului de mai sus [semnat de Ş.F.], prefer misterul.


4. Recomandările

- o carte din cele citite în ultimul an
Cartea Psalmilor, pre stihuri retocmită acum de Şerban Foarţă, Timişoara, Editura Brumar, MMVII. Cântece de adolescent de Emil Brumaru, tot la Brumar, 2007. În genere, poezie.

- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
Emisiunea BBC clasic cu Benedict Adamescu. Delegaţia, un film rusesc din 1993, care s-a dat anul trecut la televizor şi în jurul căruia nu s-a făcut vâlvă, deşi ar fi meritat. Mi l-a recomandat şi mie, un prieten.

- un loc pe care îl iubeşte
Terasa casei noastre de la Braşov. Vârful Postăvarul, de unde se văd Bucegii, Piatra Craiului, Făgăraşii, Piatra Mare, Ciucaşul, într-un apus de soare. O grădiniţă cu cimbru şi levănţică şi corcoduşi, din nordul Bucureştilor. Fereastra mea. Vitrina cu toboşar de jucărie din Întâmplări în irealitatea imediată de Blecher.

- un concert / un album / o formaţie
J.S. Bach, Cantata nr. 147 (Jesu bleibet meine Freude), poate cu Lipatti.

- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
Andrei, care deocamdată e student la filozofie. "Domeniul în care evoluează" este gânditul cu capul propriu, nu obligatoriu la facultăţile noastre, nici măcar la Filozofie. Şi Bogdan, pe cale să devină specialist în computere (partea de soft, dacă am înţeles bine).