04.08.2003
19 noiembrie 2000
Visez să scriu o carte extraordinară, o poveste care să curgă, în spirală, fără sfârşit.

Mi-au fost întotdeauna simpatici profesorii "răi", cei incoruptibili. În facultatea mea se aranjau multe examene. Aveam colegi care au terminat fără să ştie mai nimic, dar investind o sumă importantă. Fără îndoială, n-au nici un fel de competenţă, dar au o diplomă care le-o atestă şi pe care eu, chiar dacă am învăţat tot felul de poveşti, de la contabilitate la eficienţa investiţiilor, microeconomie, preţuri şi tarife, limbaje depăşite de programare, nu o am. Eu sunt un ratat. Ei sunt economişti.

Aceasta e o foaie veche, tot pentru tine.

Ţii un suflet în palmele tale?

Scrisorile pe care oamenii le păstrează până când mor:

"Salutări de bine de pe litoral!"
"Colectivul vă urează multă sănătate etc. şi importante succese în realizarea sarcinilor!"
"Urări calde ca şi timpul!"

Copiii ocupaţi cu tezele. Cei mari ocupaţi cu serviciul. O verişoară care a stricat un fier de călcat.


0 comentarii

Publicitate

Sus