Şerban Foarţă - Prietenul de luni

1. Portretul

Meister Eckhart îmi şoptea că, dacă verbul e al Domnului, atunci omul e adverb. Un adverb ici, unul colo, care-ncotro cât vezi cu ochii; dar când mă gândesc la Şerban văd reliefurile limbii altfel împărtăşite. Când banalitatea limbii se linge pe buze gata să devore lumea, Şerban intră-n rodeo, pe înger, împlântă un verb în Maginot şi altul în Siegfried - pe care tocmai îi tranşase, că noaptea-i geometru bun - până banalul şuvoaie-n canal spre-un un joc secund mai pur. El e aripa stângă a limbii române: acolo şi-a întemeiat Şerbanatul; câtă vreme Luca Piţu ţinea aripa dreaptă, harta nu se înclina către vest, ca acum. Mic fiind şi la mijloc, creşteam mai ales dimineaţa, întâi cu lapte, apoi şi cu cantofabule, cu olandă fin terestră şi cu caşmir (căruia caşmirghel i se spune în Kashmir), aşa că Şerban mi-a sugerat o adolescenţă pe care cine alt ar fi avut flerul de-a o inventa pe malurile NV-ului? Am rămas acolo; n-am învăţat vreodat' să vreau să trec de 18 ani. Aşa că el mi-e prietenul mai mare - de joc, ades, dar prea arar de joacă; îl ştiu dintr-un totdeauna care a început de mai multe ori decât cele în care ne-am văzut nu în oglinzi.


2. Videoclipul (Nora, The Piano-Playing Cat)


3. Autocaracterizarea

- pasiunea, lucrul / situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
Scrisul (până la, uneori, grafomanie). Ar mai fi dragostea, - ca, mai ales, îndrăgostire.

- cel mai important talent al lui
Pianotajul, îndeobşte noaptea.

- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
Tras, eu, la şpiţ, într-un sacou de şantung alb şi cu, în mână, un buchet de margarete, ca să-mi aştept iubita, noaptea, în gara Turnu-Severin, unde rapidul Timişoara-Bucureşti avea să staţioneze cinci minute, - mi s-a părut că sunt atât de caraghios, încât a trebuit s-o rog pe mama să mă acompanieze, pe post de pavăză a filfizonului ei fiu.

- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
Un cincinal în patru ani şi jumătate!

- cui i-ar întinde un deget şi cui o mână
Regele Carol I al României ar fi putut răspunde cel mai bine la întrebarea asta!

- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu a fost întrebat
Neîntrebat, nu prea vorbesc, - cu toate că dau impresia, adesea, de bavard.


4. Recomandările

- o carte din cele citite în ultimul an
Opium de Jean Cocteau, - fie şi dacă sunt, deja,-n Cocteau, doctor sau, baremi, masterand! (Cu o rezervă faţă de proasta lui opinie, cam simplistă, privindu-l pe maestrul "în riduri" Mallarmé.)

- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
O secvenţă dintr-un film, Scent of a Woman (îndeajuns, altminteri, de mediocru), în care Al Pacino, "orb", dansează, într-un palace newyorkez, cu o novice, un tango în sine, - unul, adică, nefatal, ci numai magic... Integralmente, între altele, o sută, Andrei Rubliov & E la nave va.

- un loc pe care îl iubeşte
La Sainte-Chapelle (Paris), pentru dantelăria sticlei; biserica din Densuş (Ţara Heţegului), pentru vechimea şi răcoarea pietrei.

- un concert / un album / o formaţie
La Capella Reial de Catalunya & Hesperion XXI (de sub "bagheta" lui Jordi Savall) - Motivele acestei opţiuni sunt evidente pentru cei ce, acum vreo şapte luni, i-a auzit/văzut la Festivalul "George Enescu" (Bucureşti): mare cultură muzical-vocală, virtuozităţi instrumentale, spirit de echipă, atmosferă, viaţă nu simplă "arheologie". Truverii, cred, nu vor fi cântat altfel...

- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
O tânără foaie "de cultură şi imaginaţie, în regim samizdat", care apare la Galaţi, din computerul dnei Adriana Carmen Racoviţă şi poartă numele de Doi.

Aş adăuga-o pe Cris (scris pe de-a-ntregul, numele-i e Cristina Ivan Păcurar, ea având 22 de ani), căreia i-am pierdut, din vară, urma. Cris a făcut Facultatea de Psihopedagogie, Universitatea de Vest din Timişoara (a absolvit-o în 2007) şi a publicat pe ici, pe colo; a luat şi un premiu, astă vară, la un concurs de proză scurtă patronat de revista "Orizont". Are o scriitură foarte fină, chiar acută, - dar nu mai ştiu ce face de prin august. A rămas că ne reîntâlnim pe... LiterNet.

Cele mai calde mulţumiri, în fine, echipei LiterNet-ului, graţie căruia ne (re)descoperim vechi şi noi prieteni "literneţi"!