Pe Adrian Stoian l-am cunoscut într-o duminică...
Văzusem, la CNDB, Crossroads of Illusions şi îmi uitasem jacheta în Studioul 1, unde avusese loc spectacolul... M-am întors să o recuperez şi am intrat în vorbă cu Adi, care era încă acolo... Şi, pentru ca această întoarcere să aibă un sens, i-am solicitat un interviu pentru LiterNet. A fost cel mai lung interviu pe care l-am luat vreodată. Ne-am văzut de câteva ori până am definitivat interviul, pentru că Adi simţea nevoia să mai spună ceva... şi încă ceva... şi încă ceva... Probabil că dacă aş fi transcris tot acel interviu, ar fi ieşit un volum...
Adrian Stoian a devenit astfel bunul meu prieten de duminică... Au venit nenumărate duminici, cu nesfârşite discuţii, în care nu-şi găsea locul nici un element aleatoriu...
Mărturisesc că puţini oameni m-au intuit şi au văzut mai clar decât Adi în esenţa mea... Această modalitate de raportare la oamenii care îi sunt apropiaţi este o constantă a realităţii lui lăuntrice, a tendinţei lui perpetue de a trăi artistic în orice plan al vieţii sale, de a filtra tot ceea ce vine spre el în direcţia unei transfigurări esenţiale.
Primul lucru care m-a frapat la Adi a fost talentul lui excepţional. Îl văzusem pentru prima oară la Ploieşti, în spectacolul The Art of Dance, şi l-am urmărit în mod constant după aceea. Mai în glumă, mai în serios, îi spuneam că modul în care creează şi interpretează, precum şi toată carisma lui se datorează faptului că e născut în aceeaşi zi cu Vaslav Nijinski.
Fiind unul dintre oamenii cei mai apropiaţi mie, îmi este destul de greu să îi fac portretul, poate şi pentru că am sentimentul că ceea ce scriu despre el nu revelează nici măcar o mică parte din ceea ce aş avea de spus despre această întâlnire esenţială.
Cert este că Adi rămâne prietenul meu drag "de duminică", un om pe care nu pot să îl plasez decât sub semnul unei sărbători perpetue... cu toate sensurile aduse de ea...
Întâlnirea cu Adi mi-a dovedit că am încă motive serioase să fiu recunoscătoare drumului meu, care, din când în când, la răscruci, sau în nedorite înserări lăuntrice, generează, când mă aştept mai puţin, intersecţii cu alte cărări, născând sensuri prin care sunt în mod fericit forţată să îmi reconsider parcursul. Întâlnirea cu Adi mi-a prilejuit o astfel de revelaţie.
Fotografie de Bogdan I. Stanciu
2. Videoclipul (Charlie Rose: "An hour with Martin Scorsese")
3. Autocaracterizarea
- cîteva lucruri simple despre el
Îmi plac pisicile, pentru că sunt... perfecte! Mă întristează că trece timpul...
- pasiunea, lucrul / situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
Să gândesc, să exploatez situaţii... Mă stimulează muzica şi vremea de afară, mai ales dimineţile de vară...
- cel mai important talent al lui
Sunt copil pe fond! Îmi dă o perspectivă oarecum nealterată asupra lucrurilor.
- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
Faptul că am vorbit uneori când nu trebuia, fără să evaluez situaţia.
- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
Propuneri bune în plan profesional.
- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu a fost întrebat
De ce sunt uneori neatent, de ce greşesc, de ce nu percep uneori perspectivele, de ce aş putea risca să nu fiu la înălţimea aşteptărilor? Răspunsul: pentru că sunt om!
4. Recomandările
- o carte din cele citite în ultimul an
Moby Dick de Herman Melville
- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
The Last Waltz, concertul trupei The Band, transpus în film de Martin Scorsese. Prin interviurile luate, prin declaraţiile culese, în cadrul regizoral creat, ies la suprafaţă lucruri extraordinare.
- un loc pe care îl iubeşte
Uzes, sudul Franţei. E un loc cu o atmosferă şi o culoare care îţi intră în corp şi în minte. Nu e vorba de culoarea clădirilor, ci de o culoare emanată de oameni şi de locul acela în genere.
- un concert / un album / o formaţie
Rory Gallagher (chitaristul anului 1972), concertul A Million Miles Away, susţinut în Irlanda în 1974. Poate fi văzut pe DVD.
- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
Prefer să vorbesc despre o persoană care făcut istorie si care este un model pentru mine: Steve Jobs, pentru că a ridicat tehnologia la nivel de artă pură.
- următorul lui spectacol
PS: Această rubrică va fi reluată imediat ce primim noi "săptămîni de prieteni". Aşteptăm înscrieri. Detalii în Argumentul acestei rubrici.