19.04.2008
1. Portretul

Andrei este un soi de subiect multiplu, fan al extravaganţilor şi ciudaţilor geniali de tip Tristan Tzara ori Salvador Dalí, dotat cu un absurd urmuziano-ionescian, manifestându-se ca o personalitate nuanţată, heteronimică, de tipul lui Fernando Pessoa (un Pessoa postmodern, asemenea unui jucător de poker, jonglând cu propriile sale ipostaze poetice). Scriitoriceşte, Andrei hibridează genurile şi încearcă să obţină un palimpsest alchimic, de aici curiozitatea voluptoasă cu care se citesc cărţile sale. Cartea mea preferată dintr-ale sale este [email protected], fiindcă-i pur şi simplu ieşită din ţâţâni, scrisă cu o vivacitate magistrală, suculentă; un text de un erotism halucinatoriu, despre o pseudo-mistică provocatoare. Recomand, însă, în mod special şi Wakefield, măcar ca antrenament la ceea ce înseamnă întâlnirea ironică, parodică, non-conformistă cu Diavolul, unde auctorele se dovedeşte a fi un mare povestitor, un şarmant epic, un narator niciodată epuizat ca fantezie, un farmazon cu o frază cărnoasă, proaspătă, spiritualizată, ce mai tura-vura, un delicios! Andrei este, însă, mai cu seamă co-pilotul meu (eu mi-s pianista nebună, cică) în romanul-poem sau poemul-roman Submarinul iertat, pe care l-am comis împreună în octombrie 2006, prin mail: alături de co-pilotul beatnik şi mustăcios i-am predat lecţii de versificaţie şi imagistică sărmanului submarin până l-am smintit şi l-am făcut schizoid, întru cauza sfântă a poheziei. Cu Andrei poţi să ajungi şi-n stele, şi în străfundurile oceanelor, şi la suprafaţa pământului, numai să găseşti un vehicol adecvat şi îndeajuns de adaptat la fantezia mucalită a aspiranţilor. Şi mai poţi să te-nvălui în mustaţa lui ca într-o pelerină post-suprarealistă apărătoare de lucrurile absurde ori demonice din această lume, fiindcă tandreţea lui de prieten şi grizzly este mată şi compactă. Mi-l închipui adesea pe Andrei hrănit în peştera lui de la ţară, cu alge şi licurici, scriind cu o stalactită despre universurile alternative.


2. Videoclipul: (serialul "Trixie and the Treetrunks")

Alte episoade aici.


3. Autocaracterizarea

- pasiunea, lucrul / situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
topografia, degetele, istoria

- cel mai important talent al lui
citirea pietrelor

- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
s-a declarat avalanşa

- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
încă zece minute

- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu l-am întrebat
umezeala îl ameţeşte, este un băţ de maroco


4. Recomandările

- o carte din cele citite în ultimul an
are exact 123 de pagini, e scrisă de Ruxandra

- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
premiera lui Trixie and the Treetrunks de Miss Pussycat
cu un concert de Quintron cu Miss Pussycat
la clubul One-Eyed Jack pe strada Toulouse în New Orleans

- un loc pe care îl iubeşte
valea sânilor

- un concert / un album / o formaţie
Quintron and Miss Pussycat

- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
raţa sau David Brinks poetul.


PS: Aşteptăm înscrieri pentru săptămîna 21 - 27 aprilie 2008. Detalii în Argumentul acestei rubrici.

0 comentarii

Publicitate

Sus