Valeriu Gherghel - Prietenul de vineri

1. Portretul

Iaşiotul Valeriu este un intelectual rasat, cu un apetit aproape gastronomic pentru cititul cărţilor şi pentru priceputul lor. Mi l-am închipuit adesea ca pe un fachir îngropat între tomuri medievale şi postmoderne (musai aşa!). Obsedat de metaforele lecturii şi de livresc, teoria lui este aceea că numitele cărţi din viaţa noastră sunt un paravan împotriva morţii, doar acest sens făcând moartea suportabilă ca realitate virtuală. Valeriu cititorul seamănă probabil, mental, cu bibliotecarul lui Arcimboldo, făcut din cărţi (integre ori ferfeniţite de folosinţă); dar mie îmi place să mi-l închipui ca pe cărturarul melancolic pictat de Francesco di Cristofano Bigi (Franciabigio), al cărui tablou (datat ca fiind din 1510) se găseşte la muzeul Luvru. Ştiind că hermeneutul ar putea fi şi un falsificator, un pervertitor al sensurilor, nu arareori Valeriu se joacă: mai întâi cu cititorii şi amicii săi de gânduri şi cuvinte, apoi de la un punct încolo exclusiv cu sine însuşi. Rafinamentul gândirii speculative l-a făcut adesea să creadă că biblioteca este atât paradis, cât şi infern (dar nu şi purgatoriu). Pentru presupusa lui înţelepciune, Valeriu a purtat multă vreme, pentru mine, porecla Rabbi, născută tocmai de la titlul cărţii sale Porunca lui Rabbi Akiba. Ar fi putut la fel de bine, însă, să îşi asume şi să managerieze un rol din Alisa în Ţara Minunilor (poate, domnul Omidă). Ne leagă destule lecturi şi plăceri de cititori (gurmanzi şi gurmeţi), de la Moscova-Petuşki de Venedikt Erofeev, să spunem, la Cântarea Cântărilor, precum şi un soi de melancolie şlefuită până la os.


2. Videoclipul: (Led Zeppelin: "Kashmir", să zicem - cu neîntrecutul, genialul John Bonham, bateristul mort la 32 de ani)


3. Autocaracterizarea

- pasiunea, lucrul / situaţia care îl extaziază, ambiţionează, motivează
"Extazul" (dacă nu e cam mult spus) îmi vine, uneori, la cursuri, dar, cel mai adesea, după ce termin de scris vreun eseu. Chiar azi am terminat unul. Se intitulează "Littera normandului" şi e despre exegetul medieval Nicholas al Lyrei (Lyra e o localitate pe coasta normandă). Care Nicholas zice că interpretează literal "Cântarea cântarilor" ("Shir ha-Shirim"), dar oferă, mai curînd, o interpretare parabolică (spunînd că interpretarea lui e, în realitate, literală!). Cum să fie literală? Amantul e Iisus, amanta Biserica...

- cel mai important talent al lui
Nu voi fi deloc modest şi voi spune că talentul meu cel mai apăsat e darul de a caracteriza foarte plastic idealurile ultime ale umanităţii. Cîteva ilustraţii ofer în viitorul meu volum de eseuri.

- cel mai ridicol lucru pe care l-a făcut vreodată
Am scris cîndva o prezentare elogioasă a propriei cărţi într-un jurnal de provincie. Guillaume Apollinaire nu se simţea stupid cînd îşi recenza cărţile. Eu, da. M-am simţit, ca sa fiu foarte precis, asemenea unui cioclu necrologist.

- ce îşi doreşte în următorii 5 ani
În viitorii cinci ani? Să ajung cu bine la capătul lor şi să pot privi de acolo spre cel care scrie acum aceste rînduri.

- lucrul pe care vrea să îl spună despre el, deşi nu l-am întrebat
Ce nu am fost întrebat? Aş fi vrut să spun, de pildă, ca sînt un amant al poeziilor scrise de o poetă din Cluj, Ruxandra Cesereanu, pre numele ei, dar nimeni nu mi-a cerut părerea.


4. Recomandările

- o carte din cele citite în ultimul an
Recomand cu căldură Submarinul erotic iertat, care, din cîte mi-am dat seama, e un volum scris la şase mîini de către: Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu şi Emil Brumaru.

- un film / o piesă de teatru sau un alt tip de eveniment ce poate fi văzut în stagiune curentă din cele văzute în ultimul an
Teatrul Naţional ieşean e, de ani buni, în reparaţii capitale. La cinema nu prea mă duc. Am scris elogios însă despre filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile...

- un loc pe care îl iubeşte
Mănăstirea Galata de lîngă Iaşi. I s-a zis şi Galata din Deal, fiindcă prima biserică ridicată de Petru Şchiopul, pe la 1580, la poalele dealului, s-a dărîmat.

- un concert / un album / o formaţie
Desigur, albumul Beatles al formaţiei Beatles. E din 1968 şi i s-a mai zis şi White Album.

- o persoană tânără pe care pariază, pe care o vede capabilă să atingă excelenţa în domeniul în care aceasta evoluează
Mă bucur că pot numi dintre tinerii furibunzi de azi pe Doris Mironescu (care nu e neapărat un tînăr furibund, deşi e foarte tînăr). Are o altă formaţie decît mine (e literat), dar posedă toate înzestrările pentru a scrie eseuri surprinzătoare.

---

PS: Aşteptăm înscrieri pentru săptămîna 21 - 27 aprilie 2008. Detalii în Argumentul acestei rubrici.