Amsterdam cu infuzie de abur italian - Ziua 3: Olanda - Italia

Despre Olanda ştiu că e aproape de Belgia. Asta atunci când nu se apropie vertiginos de Italia, evident... Şi cum eram prin preajmă, m-am gândit să-i fac o vizită unei colege de apartament din India. În India ascultam la căşti în mod constant arii de Verdi, mă gândeam la Boema şi mă certam singură că n-am reuşit să intru la concertul The King Singers dintr-un mic orăşel elegant mediteranean, Trieste. În plus, pentru că singura muzică pe care o aveam la mine era aceeaşi compilaţie stupidă făcută la "Shuffle" înainte de Nepal, îmi era greu să percep sunetele gării din Antwerpen unde schimb ca să cobor coborâm coboram coborare conjugare pentru prima dată într-o viaţă de 25 de ani... în fine, Amsterdam. Camerata Fiorentină... E pur si muove în capul meu, tatăl lui Galilei scria muzică, ariile lui Monteverdi sunt prea departe de sufletul meu îngheţat în realita.société, nu-mi rămâne decât să mă scufund în bucle ilariene ventilate blând de răsuflarea unei vaci rumegătoare de pop. Şi pentru că m-a lăsat bateria la timp, în frigul transmis pe unde de şine şi de vagoane, îmi auzeam muzica din intestine şi tusea din pneumonie. Era răcoare bine la opt dimineaţa în Olanda aia şi dependenţa de cafea care frige limba începea să-mi dea senzaţii de black metal olandez, dacă există aşa ceva (verifici tu, Maria?). Da, sigur că da, verific... Verific dacă era 1600 sau 1601 atunci când s-a dat în Italia prima pasă operistică... Verific dacă pe Mina o chema ca şi pe Celentano, dacă din înregistrările de fonotecă italiene neguţătorul poate închega o veneţie plutitoare pe hertzi.... cică există, da. Oricum, pentru că tot ce aveam nevoie era la îndemână şi aproape de spiralata şi interminabila parcare de biciclete, triciclete, motociclete, nu-mai-ştiu-de-care-ciclete gondole-n toată regula, gondole, triluri, scutere, am început să mă iau după sunetul muzicii de cafenele, coffeeshop-uri, smartshop-uri, dildoshop-uri etc. Marco, tu Marco... Dificil însă pentru că muzica ambientală din minţile amorţite ale celorlalţi căutători de labirinturi mă derutează matinal pe străzile circulare şi iar spiralate (cum de nu reuşesc să trec de canalul de lângă muzeul Anei Frank?). Şi mă trezesc că mă înghesui cu lumea pe trotuare ca şi cum m-aş fi îndreptat către scena principală a unui festival trance. Trance? Trance? Galilei spune că apără el subconştientul. Monteverdi, armonios nepolifonic, îl apără pe Dionisus. Orfeu în transă salvează-pierde. transInfern. Euridice. Mistere. Prima operă... Trance? Păi, să vezi, găseşti pe străzile "I am Amsterdam" -ului magazine identice cu jucăriile din Goa, cum se joacă jocurile în meciurile astea, dom'ne, conexiuni inedite între jucători, strategii, puncte de pornire ciupire ocrotire dar de zece ori mai scumpe. Şi, în plus, aici fără poze. Aşa că-i dau naibii în stil transcendental pe olandezii cu trance-ul dar cu Orfeu? era acolo, la 1600... Che t'aggia di! şi o iau către ceva coffeeshop, fără să-mi iau joint (singură parcă nu-mi venea să arunc banii pe minuni legale un bilet către operă, signorita?). În schimb mă pun să desenez, în fumul celorlalţi. Şi mai ieftin şi mai de treabă. Îmi ascult deci muzica interioară. Sună bine.

Amsterdamul ăsta. Doar că nu înţeleg ce mă aşteaptă. Spaghetti, pizza, fermata sau fără de bel canto Othello? Întâlnirea e abia la opt seara. Şi între timp mai aflu ceva... era Celentano. Evident, după ce mă luminez puţin de la fumul acelora: mănuşile nepaleze în culorile curcubeului cu care m-am fluturat o zi întreagă, sunt simbol gay. Sexul este muzică. De aceea castraţii sunt metafora cea mai înaltă a muzicii. Acuma înţeleg: şi înfrigurată, şi tuşită, şi lesbiană. N-are nici o legătură... Rămân spaghetti. Despre cromatismele dintre ultimele măsuri discutăm mai încolo. Nu vezi că nu? Ce biss urmează? ffff Numai urechea tăiată a fan Gogh-ului din vitrina Vast Vood-ului chinezesc mai poate auzi ce-mi urlă în cap. Castraţii aveau nişte voci superbe. Nu se poate! Deodată, pe străzile întortochiate, încep să-mi ţiuie urechile a India şi aud sunetul vibraţiei energetice. Mi-am găsit mentorul. A şi zburat? Înţeleg... 1600, 1600... da' chiar Primaradona? Major, pianissimo. Would you like some staccato in waffles-urile psihedelice? Pun punct după bara de repetiţie. Sempre sempre, aber wo?... Ies din Goa Coffee Shop renasc Italian şi renasc European şi nasc Universul şi îmi aud păşirea într-o lume gata de implozie. Când toată lumea aşteaptă sunetul de sus al ariei? M-a costat libertatea... Fumurile cu smalţ de legalité, italienistic vorbind, se transformă în abur de cafea, de recitative, de sunete. Încă îmi aud în cap: o opţiune, două, trei, patru.4/4, 3/4, 2/4. Încotro? Che t'aggia di? Gol...