Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Euro 2008 - Mai mult decât fotbal

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Confesiuni: Cervantes vs. Dostoievski? * - Ziua 4: Spania - Rusia


Ana-Maria Onisei, Cristina Bazavan

10.06.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Inechitabilă confruntare!

Victoria se consumă decisiv, pe ffw, într-o schemă de cîteva linii, iar tonusul post-extaz aduce tragic a lîncezeală. Egalul e ori echilibru, ori lipsă de extaz - depinde de personalitatea "suporterului". Cum toate lucrurile în viaţa sunt satisfacţii parţiale sau, deseori, atemporale, am ales să rămîn lucidă. Să recunosc, pentru prima dată la tribună deschisă că nu mă pricep la FOTBAL.

Oricît şi oricum aş savura articolele lui Radu Cosaşu - ca pe un sufleu de andive, ca pe o salată de fructe de mare, în fine, dulce-păcat, ca pe o ciocolată elveţiană rară, cu scorţişoară şi stafide - (îmi) voi purta întru eternitate (această predicţie ţine în mod evident de intuiţie) vina predominant feminină. O Evă ingenuă, faţă cu spiritul masculin.

Dacă iau în discuţie intensitatea de care e capabil un suporter (ce-i drept, nu întotdeauna dublată de acelaşi rafinament al exteriorizării), îmi pălesc pînă şi cele mai febrile intuiţii. Şi cînd te gîndeşti că nici să stau la "cratiţă" nu-mi face bine...

Tot ce pot întreprinde, diafan-nevinovat, e să opun universului masculin - providenţial sau nu, văd fotbalul drept una dintre expresiile fruste şi demne ale masculinităţii -, cîteva perspective emoţionale şi, se ştie de cînd lumea: emoţionante.

Aşa se face că, văzînd în programul Euro 2008 meciul Spania-Rusia, am intrat în panică. Iată mai jos, spre onestă dovadă, cîteva dintre întrebările care îmi răvăşesc mintea (dar, mai ales, sufletul), de cîteva zile încoace.

1. Cum ar fi, timp de 90 de minute (cu prelungiri), o discuţie despre LITERATURA spaniolă versus LITERATURA rusă? A. Şi fiind, atunci ne-am putea limita la "producţia" de jucători-intelectuali a unei singure ţări - ca să nu încălcăm regula! -, ori am extinde literatura scrisă în castiliană spre pătimaşa zonă latino-americană? În fond, Rusia e o ţară mare. B. Am putea alege, cu sînge rece, un învingător, ori la adăpostul jocului de nuanţe? C. Presupunând că fiecare literatură îşi are suporterii săi, ne-am construi argumentele ca şi cum ar fi piese într-un meci de şah?

2. Despre cine am vorbi, după o expresie - pare-se favorită - a comentatorilor de mari meciuri, ca despre "marile talente ale literaturii"? Ruse ori spaniole. Ruse şi spaniole?

3. Pasiune versus patimă? Sânge clocotind versus asprime siberiană? Interiorizare mocnită versus eliberare analitică? E ca şi cum ai avea de ales între doi amanţi, fiecare cu propria înlănţuire de farmece. Victoria o fi doar consecinţa unei bune tactici?

4. Cel care îl admiră pe Esenin, pariază (şi) pe Dostoievski?

5. Cel care îl venerează pe Marquez, îl numeşte un mare jucător şi pe Pérez-Reverte?

6. Cine e antrenorul unui scriitor? Voinţa, conştiinţa, pofta, secunda de nebunie?

7. Am avea curajul să facem o arhivă personală a citatelor memorabile, ca şi cum am marca în istoria (totuşi, personală) nişte goluri memorabile?

8. Şi, mai cu seamă, unde ni s-ar poziţiona liberul arbitru?

Cum zice un clişeu consacrat, în viaţă, ca în fotbal, totul e posibil. Chiar şi judecata de la începutul acestui text. Jocul e o competiţie. De aici ar trebui să lipsească resentimentele ori sentimentalismele. La fel şi din literatură. Însă polemica, bîrfele, intimităţile, cochetăriile şi comentarea unor decizii de joc fac, de secole, deliciul celor două sporturi. La fel ca literatura, meciul trebuie trăit. La fel ca meciul, şi literatura trebuie trăită. Despre acestea şi alte (ne)lămuriri, în confruntarea online: Cristina Bazavan - Ana-Maria Onisei.

[* Acest text a fost scris cu sufletul la gură, în timpul meciului România-Franţa. Televizorul deschis. Sonorul atît de tare cît să nu fie insuportabil. 4 bărbaţi educaţi în preajmă, vociferînd dramatic.]

****
Cristina Bazavan: zic să facem propriul nostru meci între ruşi şi spanioli. eu o să trişez oricum, la ofsaid o să joc
Cristina Bazavan: adică n-o sa zic de grei şi clasicii, fiindcă nu-i ştiu
Cristina Bazavan: aaaa! marquez nu intră aici, e columbian...
Ana Onisei: da, teoretic. cum ziceam, cînd vorbeşti de literatură în limba castiliană, trebuie să te referi la spaţiul latino-american
Ana Onisei: abia asta mi-ar părea nedrept, să reducem totul numai la spania
Cristina Bazavan: (ce penibili sunt ăştia la meci acum, cîntă italienii cred, lălăie ceva)
Cristina Bazavan: nu, fiindcă nu e corect aşa! că la fotbal pe echipe naţionale, nu ai voie cu alţii ca la echipele de club.
Ana Onisei: bine, eu sînt iremediabil tentată să încalc regulile, fiind vorba de literatură. oi fi în ofsaid?
Cristina Bazavan: (olandezii îs mai demni, măcar nu se dau de cîntăreţi)
Ana Onisei: italienii au alt spirit. cum diferenţe de spirit sînt şi între spanioli şi rusi
Ana Onisei: cred ca poate fi interesantă treaba asta cu diversitatea şi reacţiile în funcţie de moştenirea genetică, teritorială şi culturală
Cristina Bazavan: da, de asta nu-i înţeleg eu pe ruşi, fiindcă am crescut prea aproape de ei
Ana Onisei: ruşii sînt ruşi, orice s-ar zice. mi se par inegalabili
Cristina Bazavan: io îmi imaginez că ăştia la fotbal îşi studiază adversarul. din echipa ta, mă tem de nabokov, aitmatov şi domnul care a scris oblomov şi pe care am promis că-l citesc curînd. goncharov.
Cristina Bazavan: fii şi tu doamnă şi zi că te temi de vreunul din echipa mea. or fi ai tăi inegalabili, dar...
Ana Onisei: îmi place cum pui problema
Cristina Bazavan: de cine te temi din echipa mea?
Ana Onisei: de lorca. de unamuno! de "utopici", de cervantes nu mă tem...
Ana Onisei: dar înainte de a mă teme de jucătorii tăi, aş spune că antrenor fiind, în locul tău, m-aş mai teme şi de un dostoievski ori platonov. oh, de cehov! şi, nu încape îndoială, de esenin. el e mereu imprevizibil.
Cristina Bazavan: nu, sînt prea bătrîni, nu mai aleargă bine pentru tinerii cool. ci doar pentru cei studioşi, olimpici
Ana Onisei: bătrînii sînt creierele
Cristina Bazavan: da, dar dacă ar fi să conving pe cineva să se uite la jocul rus, n-aş alege creierele astea, aş alege unele atipice... şi-aşa sînt grei rău ruşii.
Ana Onisei: uite atipice: sorokin, mamleev. mai tinere, explozive. şi, totuşi, atît de clasic-ruseşti... mi se pare că orice ar face, ruşii tot clasici rămîn.
Cristina Bazavan: sorokin, da. mamleev nu cunosc, trebuie să-l studiez
Ana Onisei: remarc, la rîndu-mi că te temi tot de "titanii" din echipa mea
Cristina Bazavan: da, dar de titanii cool, sexy, cu sex appeal şi puţin nostalgici. mă rog, şi leneşi - în cazul lui oblomov
Ana Onisei: eu cred că esenin avea mult sex-appeal...
Ana Onisei: crezi că literatura trebuie trăită? mă gîndeam mai devreme că e o raportare frumoasă şi un "loc comun" pentru literatură şi fotbal
Ana Onisei: adică, în cazul de faţă, pînă şi judecăţile asupra adversarilor se bazează pe trăiri, simţiri... vezi acel "nostalgici" al tău.
Cristina Bazavan: cred că trebuie simţită, trecută prin tine, iubită sau urîtă, dar mai ales, "alergată", parcursă, citită.
Cristina Bazavan: eu îi urăsc pe ruşi! (şi-acum poooooc, vin pietrele tuturor!)
Ana Onisei: de ce?!
Cristina Bazavan: pentru că asta e starea pe care mi-o dă literatura lor, cu foarte puţine excepţii. dar, uite, nu şi filmul, filmul mă încîntă deplin.
Ana Onisei: mie mi-ar plăcea un bărbat rus, tind să cred. au un soi de duritate aparte, par neşlefuiţi şi în acelaşi timp mocnesc a sensibilitate...
Cristina Bazavan: ooo, bărbaţii ruşi neşlefuiţi din scrierile lui aitmatov!
Cristina Bazavan: altfel, mă frustrează numele complicate ale personajelor (da, ştiu sunt superficială, dar asta e realitatea) şi mi se pare că nu reţin nimic, că mi se încurcă oamenii în cap...
Cristina Bazavan: nici fotbalul nu-l înţeleg, deloc (şi-acum iar pooooooooooc!, pietrele)
Ana Onisei: eu am o fascinaţie... distantă faţă de fotbal. niciodată n-am depus efortul să-i pătrund intimităţile
Ana Onisei: cu toate astea, unele dintre cele mai frumoase discuţii la care am asistat, intelectuale şi intelectualiste, au fost pe tema fotbalului. poate de aceea prima asociere pe care am făcut-o a fost cu literatura
Cristina Bazavan: dacă ar fi să-mi doresc ceva foarte tare. apropo de literatură şi fotbal, ar fi să asist la o discuţie despre fotbal la care ia parte domnul radu cosaşu
Cristina Bazavan: cred că e un spectacol. mi-ar plăcea pînă şi mie, şi-aş înţelege de ce urlă comentatorii.
Ana Onisei: verbul "a asista" e foarte potrivit in context
Ana Onisei: eu m-as ruşina. mi-ar fi teamă. aş simţi nevoia să tac.
Cristina Bazavan: şi eu m-aş ruşina, nici nu cred că aş vorbi, dar nici nu cred că m-ar întreba cineva ceva
Cristina Bazavan: să ne întoarcem totuşi la jucătorii noştri.
Ana Onisei: te rog, dă-mi avînt
Cristina Bazavan: Ortega y Gasset... nimeni n-a zis mai frumos despre cum ne oglindim în iubire: "aşa cum suntem, aşa şi iubim".
Cristina Bazavan: zi-mi unul de la tine care să ştie să apere "lovitura asta"
Ana Onisei: studiile despre iubire sînt superbissime!
Cristina Bazavan: ştiu, apără-te, altfel dau gol, nu te uita la lovitura mea frumoasă
Ana Onisei: mă gîndesc că orice scriitor care vorbeşte despre dragoste strecoară cugetarea de mai sus pe sub pielea personajelor sale
Ana Onisei: dar îmi vine in minte un exemplu... deşi ai să spui din nou că e din categoria mari şi de demult
Ana Onisei: turgheniev
Ana Onisei: are o povestire despre iubirea ilicită dintre un bărbat căsătorit şi o tînără contesă.
Ana Onisei: e o scenă în care, exasperat de tensiunea acestui du-te vino între două femei şi de imposibilitatea de a o poseda doar pe una
Ana Onisei: călare fiind, o cravaşează pe amantă, în goana unei ultime întîlniri.
Cristina Bazavan: turgheniev "joacă" pe la francezi
Cristina Bazavan: avea şi-o iubită franţuzoaică. dar, da, îl acceptăm, e rus
Ana Onisei: nu întîmplător, e un aluziv rafinat...
Cristina Bazavan: cu acte
Ana Onisei: şi proze.
Cristina Bazavan: au dat gol unii!
Cristina Bazavan: nu ştiu care, dar cineva se bucură
Ana Onisei: să verificam informaţia, întrebîndu-i pe domnii din cameră
Ana Onisei: întreb: a dat gol cineva, cine? mi se răspunde: "serios?"
Ana Onisei: şi acum, tare tare: "e 1-0 pentru olanda!"
Cristina Bazavan: buuun! van gogh e mai tare.
Ana Onisei: mă gîndeam... n-aş fi fost în stare să provoc o discuţie pe duelul
românia - franţa în literatură
Cristina Bazavan: cioran
Cristina Bazavan: eliade
Cristina Bazavan: ionesco
Ana Onisei: tristan tzara. deci mergem pe varianta sigură: ai noştri acolo
Cristina Bazavan: s-au dus la ei precum calul troian
Cristina Bayavan: da, bine că a fost egal şi noi nu foarte silitoare să scriem şi pentru meciul ăsta.
Ana Onisei: dar a fost, cum ziceam, fără urmă de extaz, lipsit de fiori
Ana Onisei: sigur. liniştit. silenţios
Cristina Bazavan: mai bine aşa liniştiţi decît cu un ştiu cîte goluri în dotare
Ana Onisei: fără emoţii mari, fără satisfacţii măreţe
Ana Onisei: in literatură cred că nu funcţionează aşa
Cristina Bazavan: să-ţi povestesc despre un spaniol care pe mine m-a liniştit. de tot.
Cristina Bazavan: javier marias, cu "inimă atît de albă". nu cred că e foarte cunoscută la noi
Ana Onisei: mă ruşinez! nu am citit-o...
Cristina Bazavan: am primit-o de la un prieten şi m-a terminat total. e despre puterea cuvintelor. la editura rao a aparut...
Cristina Bazavan: spune-mi de un rus şi convinge-mă să trec peste numele alea multe toate, terminate în V
Ana Onisei: aş spune mamleev
Ana Onisei: pardon: mamleeV
Cristina Bazavan: convinge-mă!
Ana Onisei: fiindcă e o experienţă dincolo de graniţele cu care ne-am obişnuit
Ana Onisei: fiindcă n-am mai citit ceva atît de... noir, visceral, încîlcit şi adevărat de multa vreme
Ana Onisei: fiindcă iţi induce, la propriu, senzaţia de spaimă, de disperare
Ana Onisei: şi fiindcă deplînge ariditatea lumii contemporane, îndepărtarea de valorilor spirituale.
Cristina Bazavan: l-am căutat acum pe Internet... a făcut matematică. deci, s-ar putea să-l citesc.
Ana Onisei: deşi nu ştiu dacă e stilul tau... ar fi o experienţă să te confrunţi cu el
Cristina Bazavan: e tradus undeva?
Ana Onisei: la editura curtea veche, 2006
Ana Onisei: şi traducerea a obţinut premiul uniunii scriitorilor pe 2006, mircea aurel buiciu e numele traducătorului
Ana Onisei: cartea se numeşte, premonitoriu, "sectanţii"
Ana Onisei: şi, după părerea mea, publicul român nu e pregătit încă pentru o astfel de lectură
Cristina Bazavan: mă voi interesa să văd dacă s-a vîndut.
Cristina Bazavan: deşi publicul român e pregătit pentru orice se comunică/marketează snob. uită-te la pamuk...
Cristina Bazavan: nu cred ca vor citi mulţi, dar ieri la tîrg era o coadă infernală la autografe, graţie şi campaniei cu Mihaela Rădulescu/Exarhu /etc. merg la Pamuk..
Cristina Bazavan: hai să îţi spun un spaniol, pe alocuri şi scriitor, nonconformist ca să-i cauţi apărare în echipa ta
Cristina Bazavan: almodovar... a scris "patty diphusa". îl trecem şi la scriitori, chiar dacă nu e o operă de artă
Ana Onisei: sînt de acord. pe almodovar îl trecem oriunde. e deja universal.
Ana Onisei: cred că aici ieşi tu în avantaj, uneori trebuie să fim fair-play şi să recunoaştem asta.
Ana Onisei: e spumos almodovar, e întreg, colorat, excentric, psihanalitic...
Ana Onisei: hmmmm
Ana Onisei: ştiu: i l-aş "da" pe bulgakov!
Cristina Bazavan: good choice. chiar şi pentru mine.
Ana Onisei: total atemporal
Cristina Bazavan: ca pentru concluzie, să mai zic un loc spaniolesc special. din barcelona.
Ana Onisei: pe care eu n-am văzut-o, deşi am fost madrilenă timp de 6 luni
Ana Onisei: sau, poate tocmai pentru ca am fost madrilena, fiindcă vorbeam şi de fotbal.
Cristina Bazavan: e cea mai mare librărie engleză de carte veche. şi e în barcelona.
Cristina Bazavan: Hibernian Books se cheamă
Ana Onisei: e ca şi cum mi-ai fi dat un gol, cu informaţia asta
Cristina Bazavan: şi vestea buna e că pot fi comandate şi pe Internet cărţile lor
Cristina Bazavan: www.hibernian-books.com/content/blogcategory/23/18/
Cristina Bazavan: stai fără grijă, nici eu n-am ştiut pînă să ajung acolo, dar mi-a povestit un prieten şi-am vizitat-o
Cristina Bazavan: şi gata, sînt cuminte, mă uit mîine la meci, să văd dacă spania (MEA) dă şi ea vreun gol rusiei (TALE).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Nu sunt...
    adrian.c [membru], 13.06.2008, 18:57

    Nu sunt francez (decât "prin adopţie" ca să zicem aşa, de vreo doi ani), Casanova nici atât, rus neşlefuit băutor de vodcă, din care se mijeşte însă o posibilă sensibilitate - mmm, nici asta, nici Don Juan de Madrid...sunt doar un purtător de inimă românească, despre care aş vrea să cred că bate acum nu doar româneşte (în afară de bătăile puternice atunci când joacă Naţionala României), ci şi franţuzeşte - britaniceşte, să zic oare şi multiculturaliceşte?!...

    Nu sunt bursuc autentic, deşi sunt absolut topit după nişte schiţe cu bursuci "business" pe care le-am descoperit acum o vreme şi cu care mă asemăn în anumite caracteristici...nu sunt un Don Quijote (sunt totuşi purtător de vise, în care uneori parcă mă pierd şi cred că îmi place această latură a mea), nici Henry Miller, însă am vrut să cred că aş putea avea "my very own Anais"...A., de la Anais (pe care o caut acum să o citesc în "cât mai original" şi pentru că ea, A., m-a stârnit în acest sens), aşa se semnează, iar despre ea aş putea spune multe, multe, cât pentru vreo 10 luni, însă mai ales că a avut poate o "cea mai mare" amprentă pe "vindecarea" mea, ieşirea din letargia unui trecut de care mă agăţam şi despre care credeam că m-a învins. A început cu asta şi a ajuns apoi să "atingă" în mine laturi de care nimeni nu se atinsese îndeajuns...a început să le valorifice şi să se joace cu ele, ajungând să mă stârnească până spre întrebări şi teamă...dar şi spre scris (ceea ce nu mai făcusem de nişte ani) şi joc/joacă...

    Nu sunt un scriitor, nici jurnalist, nici cultural, nici literat...Ştiu că lui A. de la Anais nu îi plac "acţiunile" publice, însă poate că acest "mulţumesc" pe care aş vrea să i-l dăruiesc în stilul ei, adică în-scris într-un fel de text, nu va produce altceva decât un zâmbet.

    Semnez,
    A.

    P.S. N-am ştiut unde să pun rândurile astea, la "Oameni pe care i-aş lua cu mine", era deja prea mult, adică cu prea multe pretenţii de text, aşa că îl depun aici...Să nu fie cu supărare, sper!
    P.S.2. Naţionala României joacă în seara asta aşa că HAI, ROMÂNIA! :)


ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cine va rupe echilibrul? - Ziua 19, a finalei: Spania - Germania (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arte plastice - Ziua 19: Spania - Germania (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arhitectura - Ziua 19: Spania - Germania la Viena (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultima avancronică - Ziua 19: Spania - Germania (2.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Artă contemporană - Ziua 19: Germania - Spania (4.2/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Sport de poveste
Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer