Nu vreau să folosesc clişee, dar Croaţia este o ţară extraordinar de frumoasă, încărcată de istorie şi foarte prietenoasă.
Istoria bogată şi-a lăsat urmele la tot pasul. Şi grecii şi romanii s-au îndrăgostit de aceste tărâmuri şi le-au populat multă vreme. Există şi azi urme ale trecerii lor, poate cea mai importantă fiind palatul împăratului Diocleţian din Split.
Am fost deja în Croaţia, dar nu suficient de mult. Îmi doresc să revin, să văd cât mai multe locuri despre care am auzit atâtea poveşti. Sunt multe locuri speciale de văzut în Croaţia. Am să vă spun despre câteva dintre ele, pe care eu îmi doresc mult să le vizitez. Şi poate am să vă conving şi pe voi să încercaţi... Nici nu mă pot hotărî în ce ordine să vi le spun...
Ştiu. O să încep cu Dubrovnik. O marcă în sine. Dubrovnik este probabil unul dintre cele mai interesante oraşe din Croaţia şi cu siguranţă cel mai încărcat de istorie. Situat pe coasta Mării Adriatice, a fost din vremuri străvechi un oraş-port important, cunoscut sub numele de Republic of Ragusa, care rivaliza în timpurile lui cu Veneţia. Centru comercial şi diplomatic, Ragusa a devenit în secolele XV-XVI unul din centrele de dezvoltare a culturii şi literaturii croate. Să mai spun că centrul vechi al oraşului este acum pe lista de monumente Unesco?
În drum spre Dubrovnik, trebuie să mă opresc neapărat la Plitvice (citit în limba noastră românească Plitviţe) - un alt monument Unesco... Cel mai frumos parc naţional al Croaţiei. Îmi e greu să vi-l descriu în cuvinte. Trebuie să-l vedeţi. O dezlănţuire a naturii, un prilej de uimire în mijlocul civilizaţiei. 16 lacuri, unul mai fascinant decât altul. Unul albastru, altul verde. Unul gri, altul bleu. Unite de verdele crud al copacilor. Şi întrerupte din când în când de câte o cascadă lângă care timpul se opreşte în loc.
O altă destinaţie obligatorie va fi peninsula Istria - puteţi să credeţi că aici veneau şi romanii în excursie? Adică aici romanii făceau turism organizat. Nu e de mirare atunci că Istria este acum una dintre cele mai vizitate regiuni din Croaţia. Mă gândesc chiar că-i s-ar potrivi o schimbare de nume, în Isteria (turismului). Dar nu sună suficient de bine, aşa că o să rămână Istria. Cel mai frumos orăşel din Istria este Rovinj. Charming little town, cu străduţe mici şi pitoreşti. Exact cum îmi place mie. Rovinj a fost iniţial o insulă, dar croaţilor le-a plăcut atât de mult, încât acum câteva sute de ani au alipit-o continentului, ca s-o poată avea mai aproape şi vizita mai uşor. Iar acum nu se mai satură de ea.
Şi nu am apucat să vă spun suficient de mult cât de prietenoşi sunt croaţii. Şi ce mult le place să petreacă. Auzisem de nişte croaţi în Bucureşti care prindeau în fiecare dimineaţă răsăritul soarelui prin cluburi. Vorbea lumea despre ei:)
Am lăsat la urmă insulele. Să vă explic. Croaţia are 1246 de insule, de diferite mărimi. Adică unele atât cât vă aşteptaţi să fie o insulă, dar altele cât curtea unei case (mai arătoase) din Bucureşti. Pe cele mari se face turism "occidental" - adică sunt hoteluri, plaje, distracţie.
Dar cea mai tare chestie este faptul că unele insule (mai ales cele mici şi total neamenajate) pot fi închiriate - cu ziua, săptămâna, sau luna - cât te tine entuziasmul, sau cât de stresat eşti...
Agenţia de turism te duce cu bărcuţa pe insula şi te lasă acolo. Să te descurci. Un fel de Robinson Crusoe modern. Şi sunt convinsă că sunt mulţi care îşi doresc din suflet să scape de bucuriile şi beneficiile civilizaţiei. Sunt şi câteva căsuţe construite, dacă vrei să ai un acoperiş deasupra capului (unul destul de ne-amenajat, se pare), dacă nu preferi să dormi în cort sau chiar sub cerul liber. Insula e doar a ta pentru cât timp vrei. Nu e extraordinar?
Să mai spun că mi s-a făcut dor de vacanţă?
****
Există câteva branduri care au avut puterea în România să definească întreaga categorie. Să fiu ceva mai clară? Bineee...Xerox - este un brand de copiatoare. Totuşi, publicul larg numeşte acum generic orice copiator un "xerox".
Poate şi mai celebră în România este marca americană Frigidaire. Acum toate frigiderele se numesc frigidere... Şi ultimul exemplu pe ziua de azi, la fel de puternic şi cel mai relevant - Adidas.
Câţi dintre voi îşi numesc pantofii de sport adidaşi - deşi poate marca pantofilor voştri de sport nu este asta... da, recunosc, şi eu le spun tot adidaşi. Şi îmi place să le spun aşa. Poate pentru că prima mea pereche de adidaşi a fost Adidas? Nu, sunt sigură că i-aş fi numit oricum aşa.
Adidas este una din puţinele mărci care au reuşit lucrul ăsta în România. V-aţi întrebat de ce nu le spunem altfel? Cum ar fi fost să spunem "Mi-am luat o pereche de nike-i" (chiar dacă nu ar fi marca asta). Mie nu-mi sună natural.
Şi uite aşa, atunci când am trecut în revista mărci germane, m-am oprit la Adidas. Mi-a fost clar că Adidas este alegerea.
Mai sunt şi alte mărci germane faimoase. Poate chiar mai cunoscute sau cu o valoare mai mare de piaţă. Dar niciuna nu a avut puterea să îşi definească întreaga categorie.
Adidas este al doilea grup de echipament sportiv din lume. Istoria mărcii datează din anii '20, când Adolf Dassler s-a apucat să manufactureze propriii pantofi de sport în bucătăria mamei lui... Şi aşa s-a născut Adidas: Adi de la Adolf şi Das de la Dassler.
Văzând că se pricepe, a început să producă mai multe perechi pe care le vindea. Câţiva ani mai târziu, fratele lui, Rudoft (Rudi pentru apropiaţi) s-a alăturat afacerii care s-a numit pentru câţiva ani Fabrica de Pantofi a Fraţilor Dassler (bine, nu chiar aşa, ci Dassler Brothers Shoe Factory. De fapt nici aşa, dar în germană nu ştiu cum se zice. Dar dacă erau din Italia cred că s-ar fi numit Fratelli Dassler.) Pe la începutul anilor '40 au început să nu se mai înţeleagă, aşa că în 1948 s-au despărţit.
Şi ce credeţi că a făcut Rudi? Şi-a înfiinţat propria fabrică pe pantofi pe care a numit-o... Puma. Nu glumesc. Deci tatăl lui Puma este frate cu tatăl lui Adidas. Şi să ştiţi că de prin 2006 tatăl lui Adidas este şi tatăl lui Reebok.
Pentru o scurtă perioadă (adică de prin 1997 până prin 2005) l-au deţinut şi pe Salomon, dar au renunţat la el pentru că nu se puteau concentra în prea multe direcţii. Şi bine au făcut, pentru că în ultima vreme afacerea Adidas merge tot mai bine...
Apropiaţii firmei se joacă cu numele adidas spunând că ar putea să vină şi de la All Day I Dream About Sports - adică Toată Ziua Mă Gândesc La Sport. Nici nu e de mirare cu aşa adidaşi...
Cred că logo-ul Adidas este unul dintre cele mai cunoscute logo-uri din lume. Trei frunze, transformate mai târziu în trei linii, care au devenit un fel de marcă înregistrată pentru Adidas. E suficient să văd trei dungi, că mă şi gândesc la Adidas. Simplu, recognoscibil, de impact.
Există o legătură de suflet între fotbalul german şi marca Adidas. Cei de la Adidas sunt furnizorul de echipament pentru echipa naţională de fotbal a Germaniei încă din anul 1954, iar contractul durează până în 2018...
Adidas este o altă marcă ce a reuşit să îşi păstreze prospeţimea peste ani şi să inspire energie şi îndrăzneală. Îmi place mult sloganul actual al campaniilor de marketing - "Impossible is nothing", ceea ce pare a fi adevărat pentru Adidas.
Puteţi să vă imaginaţi (sau poate deja ştiaţi?) că Adidas a lansat în 2005 primul pantof cu microprocesor?? Şi l-au numit "Primul pantof inteligent al lumii". Pantoful poate face 5 milioane de calcule pe secundă şi se adaptează automat formei piciorului. Vă citez din descrierea lui, ca să vă speriaţi şi voi: "Un senzor magnetic simte nivelul compresiei, care e trimis către creierul pantofului...". Restul nici nu mai contează. How crazy is that??? Creierul pantofului??? Aproape că mă sperii...
Eu aştept să apară maşina (adică automobilul) care vorbeşte cu tine, că şi-aşa îmi place mie să vorbesc mult la drum lung. Şi promit să nu mă sperii de ea.