Cu greu îmi pot imagina un subiect despre Italia mai puternic decât moda. Italia este o ţară cu o personalitate colorată şi cu siguranţă ar fi multe de scris despre ea. Dar probabil moda este undeva pe primele locuri.
Sunt multe mărci italiene de modă faimoase în întreaga lume. M-am oprit însă la Gucci pentru că... mi-a plăcut numele fondatorului: Guccio Gucci. Glumesc. Nu glumesc cu numele, chiar aşa îl chema. Glumesc însă spunând că doar din cauza numelui m-am oprit la Gucci... M-am hotărât să scriu despre Gucci pentru că marca îmi inspiră stil şi eleganţă de mare clasă.
Numele Gucci e înconjurat de o vibraţie aparte de prestigiu şi este cu siguranţă o marcă exclusivistă. Gucci înseamnă mult mai mult decât pantofi şi costume de calitate.
Pe lângă marca Gucci, grupul are în portofoliu şi alte mărci puternice - Balenciaga, Bottega Veneta, Boucheron, Sergio Rossi, Yves Saint Laurent, Stella McCartney, Alexander McQueen.
Dar nu despre mărcile Grupului Gucci vroiam să vă vorbesc acum, ci chiar despre Grupul Gucci.
Totul a pornit de la fondatorul său, care se numea, aşa cum v-am spus deja, Guccio Gucci. Guccio era fiul unui meşter din Florenţa. Nu cred că părinţii lui o duceau prea greu, pentru că deja de tânăr, Guccio a plecat să locuiască la Paris şi la Londra, unde a reuşit să ajungă într-o poziţie de vârf la hotelul Savoy. Acolo, într-unul dintre cele mai cosmopolite oraşe ale lumii, Guccio a învăţat despre cultură, stil şi arta de a fi sofisticat. Când s-a întors în Italia, în 1920, şi-a deschis primul său magazin, în care a investit o sumă destul de mică de bani. Acestea au fost începuturile modeste ale unei mărci care peste ani a devenit un fashion icon la nivel mondial.
Primele succese ale lui Gucci au apărut datorită talentului său în a manufactura pielea şi a produce echipament pentru călărie - obicei al aristocraţilor... În felul asta, a avut acces direct la o clientelă selectă care i-a ridicat profilul şi, desigur, i-a crescut cifra de afaceri...
Gucci era un mic industriaş vizionar şi îndrăzneţ, căci a intuit încă de la început importanţa creării unui brand. El a ştampilat un element de identificare a mărcii pe toate produsele sale exclusiviste.
Produsele lui au avut de la început succes şi au devenit sinonime cu luxul şi eleganţa. În anii '30 marca sa era clar un succes şi a atras clientela internaţională sofisticată care-i căuta colecţia de genţi, cufere, pantofi sau curele.
Deja devenise recunoscut pentru excepţionala creativitate şi pentru multitudinea resurselor pe care le folosea. În anii aceştia a lansat "Bamboo bag", una dintre primele modele iconice ale lui Gucci, care a devenit în scurt timp favorita multor celebrităţi şi care este disponibilă şi astăzi.
Prin anii '60 sunt introduse şi alte modele de referinţă. Jackie K este adesea văzută cu o geantă Gucci, model care este cunoscut şi azi ca Jackie O. Hmmm, îmi place Jackie, cred că mi-ar plăcea şi geanta asta...
Gucci este una dintre mărcile care au combinat în mod fericit eleganţa cu un anumit fel de îndrăzneală şi provocare, care rezonează tocmai bine cu celebritatea şi elita clientelei...
Ba chiar un mocasin creat de el a devenit parte din colecţia permanentă a Costume Institute, Metropolitan Museum of Art din New York. Recunoaştere importantă în lumea modei... Acum putem spune fără a exagera că a ridicat moda la rang de artă - doar e piesă de muzeu, nu?
****
Am să-mi sparg propriile tipare (acelea de a scrie doar despre mărci cu tradiţie) şi am să scriu câteva cuvinte despre o marcă românească tânără - are doar 4 ani... O să scriu despre Fulga. Aţi auzit de Fulga? Sunt sigură că aţi auzit...Îmi place Fulga. Nu sunt un consumator de lapte, aşa că e cu atât mai remarcabil că îmi place Fulga. De fapt nu ai cum să nu o placi pe Fulga. Fulga este văcuţa românească simpatică, naivă, generoasă şi jucăuşă. Fulga trăieşte în lumea văcuţelor, unde iarba e verde, văcuţele fericite şi laptele gustos. Aş îndrăzni să spun chiar că Fulga este varianta românească a Milkăi. Ce, noi nu putem avea văcuţele noastre? Şi încă cum...
Părinţii Fulgăi (compania Albalact) au dat lovitura cu marca asta; după care au mai dat o lovitură cu marca Zuzu - dar asta e din altă poveste... Mă bucur să văd că avem deja câteva poveşti de mărci româneşti de succes.
Şi Fulga chiar are succes. Maria, fetiţa prietenei mele Raluca, nu vrea să audă de alt lapte. Ea o vrea pe Fulga. Şi ca Maria mai sunt mulţi copii... Atât de mulţi copii, încât au crescut considerabil cifra de afaceri a Albalact. Am uitat să vă spun: copiii sunt un target de marketing excepţional. Dacă reuşeşti să faci un copil să te placă, succesul e asigurat.
Cum ar putea un părinte să îşi refuze copilul care o vrea pe Fulga? Şi cum ai putea să te superi pe Fulga că e irezistibilă, când ea însăşi recunoaşte cu seninătate: "Ce vacă sunt!"... E chiar simpatică.