congresul poeţilor

lui Mircea Zaciu


S-au emis ipoteze, s-au adus dovezi,
s-a citat mult din vechile tratate
şi după dezbateri aprinse, s-a ajuns
la următoarea definiţie, acceptată
în unanimitate - POEZIA este:
o răsuflare într-un şip de cristal,
o cometă cu traiectorie hiperboreană,
ierbarul planetei ascuns pe marte,
limba secretă a copiilor autişti,
o statuetă de tanagra măcinată fin,
duhul de sacâz al viorilor vechi,
o cârtiţă albă iubind lumina,
norul care l-a inspirat pe da vinci,
o lacrimă în care naufragiază corăbii,
monologul din muşuroiul de termite,
o bilă de fildeş acoperită de rune,
o pildă scrisă în colţul ochiului,
zâmbetul prin care trecem încolonaţi,
tristeţea prin care trecem singuri,
o colecţie de texte cronofage,
un profet care împarte iarba uitării,
o maşină de codificat cu clapele şterse,
orhideea disecată de omul cu mască,
fachirul din castelul de bălegar,
un voal întrebător fără corp,
o scrisoare tremurată sub focuri bengale,
un cactus înflorind odată într-un secol,
un vis pe care îl uităm întotdeauna,
un lac limpede cu o rusalcă.

delegaţii au răsuflat uşuraţi,
au parafat şi s-au îndreptat fericiţi
spre gări, aeroporturi, staţii de metrouri,
taximetre, tramvaie şi imponderabile.

(din volumul Fals tratat despre seară)