Pasagerul clandestin [Ionel Cojocariu]

Ionel Cojocariu


La grădiniţa de pe strada prăfuită şi îngustă e zarvă mare pentru că maeştrii din grupă mică protestează vehement. Au făcut... grevă! Sunt nemulţumiţi şi reclamă atitudinea celor din grupa mare, care-şi arogă dreptul de posesie exclusivă asupra puţinelor jucării rămase întregi după ani şi ani de folosinţă. Piticii nu se mulţumesc doar cu resturi de jucării, bucăţi de caroserie ale maşinuţelor dezmembrate, roţi, picioruşe de păpuşi, etc. Altercaţiile sunt potolite cu greu de doamna educatoare, după ce, în prealabil, a trebuit să suporte un adevărat bombardament cu plastilină şi bucăţi de carton colorat. Printre greviştii de atunci s-a numărat şi artistul plastic Ionel Cojocariu, la ora actuală unul dintre cei mai importanţi ceramişti sculpturali din România.

Neastâmpărat şi plin de energie, Ionel Cojocariu şi-a petrecut copilăria pe malul Siretului în localitatea Zvoriştea de lângă Suceava. Primul accident de maşină l-a avut atunci când s-a căţărat pe un tractor şi a blocat din neatenţie pedala de frână făcând inutilă intervenţia şoferului care, în disperare de cauză, a fost nevoit să răstoarne agregatul într-un şanţ - din fericire fără urmări grave pentru sănătatea pasagerului clandestin.

Într-o altă zi a fost foarte aproape de înec, atunci când a făcut un salt acrobatic în apele Siretului, într-o zonă proaspăt excavată, fără să-şi dea seamă care era adâncimea reală a bulboanei. A avut şansă şi de această dată, procopsindu-se doar cu o teribilă spaimă.
Prin clasa a V-a tatăl a hotărât să-şi prezinte fiul unchiului Gherasim, un profesor de engleză-latină care avea nostalgia artelor. Din acel moment s-a declanşat destinul artistic al ceramistului Ionel Cojocariu.

Clasele V-VII le-a făcut la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Botoşani, clasa a VIII-a în Suceava, iar clasele a IX-a şi a X-a la Liceul de muzică şi arte plastice Octav Băncilă din Iaşi. Din clasa a X-a soarta avea să-i hărăzească o viaţă foarte grea odată cu moartea tatălui. Obligat să se întreţină singur, a abandonat liceul. L-a reluat câţiva ani mai târziu, la seral, dar nici de această dată nu a reuşit să-l termine pentru ca a primit ordin de plecare în armată, fiind repartizat a două zi după aniversarea zilei de naştere (17 octombrie) exact unde nu şi-ar fi dorit să ajungă: la infanterie în oraşul Lugoj unde a beneficiat cu graţie de prelungirea stagiului militar cu două luni, din cauza evenimentelor din Afghanistan.

Familiarizat cu grafica încă din anii de liceu, Ionel Cojocariu şi-ar fi dorit să urmeze cursurile universitare la această secţie dar, după câteva eşecuri consecutive a hotărât să dea examen la secţia Ceramică unde erau mai multe locuri - cinci, în loc de trei, la Grafică . De data această n-a mai fost primul de sub linie aşa că iată-l pe proaspătul student intrând într-o zonă cu care era mai puţin familiarizat. Marea lui şansă avea să fie profesorul Costel Badea care i-a insuflat o arzătoare pasiune pentru artele focului.
Astăzi, Ionel Cojocariu este un adevărat profesionist în ceramica sculpturală, cu expoziţii internaţionale în Franţa, Grecia, Bulgaria, Germania şi Belgia.
Şi chiar dacă ideea că ceramica înseamnă străchini, oale şi ulcele persistă, artistul Ionel Cojocariu, profesor la Universitatea de Artă Bucureşti, o contrazice cu fiecare nouă creaţie a sa.