Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Euro 2008 - Mai mult decât fotbal

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Artă contemporană - Ziua 17: Germania - Turcia


Vlad Morariu, Svenja Moor

25.06.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Maria Eichhorn - Dincolo de cuvinte
Vlad Morariu
În lupta pentru dreptul de a deţine un loc pe raftul bibliotecilor, cărţile se apără doar prin conţinuturile lor. Unele devin repede eroii prafului şi uitării noastre; altele aşteaptă mai întîi în antecamera fetişizării cunoaşterii, pentru ca vreo revoluţie culturală să le imprime acelaşi destin precar. Cuvintele gravitează în jurul ideilor, pentru ca jocul scriiturii să fie luat, din nou, de la capăt atunci cînd ideile însele îşi pierd actualitatea. Există, însă, şi cărţi care reuşesc să rămînă mereu actuale tocmai pentru că refuză acest joc al luptei pentru supravieţuire.

Acelaşi joc în interiorul unei cărţi: poveşti desfăşurate de-a lungul a sute de pagini, sau, dimpotrivă, pe o pagină sau chiar mai puţin: un paragraf, un rînd. Cartea se aneantizează atunci, rămîne o pagină albă, aruncată, în cele din urmă, la coşul de hîrtie. Iar dacă axiomele unui sistem de gîndire au avut mereu nevoie doar de un spaţiu minim pentru a respira, restul se înghesuie într-un container de maculatură - kilometri de comentarii pe marginea lor. Putem oare să oprim mintea să facă, însă, gestul invers? Cît de lung mai este drumul pînă cînd o carte îşi va fi asumat sarcina de face loc în paginile sale unei singure propoziţii simple, un adevăr simplu-verificabil (descartian am spune clar, evident, manifest) atît de simplu încît uităm pînă şi faptul că există?

Am deschis paginile unei astfel de cărţi în urmă cu doi ani. O primisem în dar - era darul perfect, darul care nu obligă la gestul revers, pentru că... pur şi simplu lipsea expeditorul. Fireşte, cartea aceasta nu venise singură: dar cel care mi-o înmînase îşi asumase simplul rol al unui mesager. Dispăruse, astfel, orice reazem cognitiv: coperţile lila refuzau să mă trimită la vreun autor sau la vreo editură. Singura indicaţie (oferită ludic-sardonic) era aceea că orice detaliu conta în economia ei (chiar şi ambalajul fragil din hîrtie subţire şi transparentă) şi că trebuia, deci, să pornesc singur la drum: cartea era capabilă să se explice pe sine şi trebuia făcut doar efortul ascultării.

Există lucruri care pot fi spuse şi lucruri care pot fi doar arătate. Primele intră în complicitatea adevărului şi falsului, pe cînd ultimile îşi ascund sensurile în metaforă, poezie şi muzică. Şi în vreme ce adevărul şi falsul se mulţumesc să corespundă (stărilor de lucruri), mîna se pregăteşte să-şi desfăşoare turul ghidat către lumea celor ce nu au posedat niciodată voce. Se va recunoaşte, însă, curînd înfrîntă, pentru că se va vedea limitată: mîna se poate descurca doar în regimul vizibilului. Aşadar, reîntoarcere la text, cuvîntul fiind nevoit să se angajeze în jocul sugestiei, în jocul lui ca-şi-cum. Înstăpînire şi părăsire simultană a limbajului.

Cartea mea aparţinea Mariei Eichhorn (am aflat acest lucru din studiul maculaturii - recenziile criticii de artă, explicaţiile galeristului, etc. etc. - căci altfel Maria refuzase totul, mai puţin cartea însăşi). Axioma propusă: "Veröffentlichen, daß etwas unveröffentlicht bleibt" (Publicînd că ceva rămîne nepublicat-nepublicabil), desfăşurată molcom, literă cu literă (cîte o literă pe pagină), pagini albe între cuvinte, pagini albe între variantele de traducere (germană, aşadar, engleză şi irlandeză). Şi totuşi, a parcurge acest drum numărînd literele, anagramînd, căutînd variante de combinaţii, imaginînd sensurile posibile, toate acestea nu ajutau prea mult. Cartea o citeşti pagină cu pagină, aşteptînd ca la sfîrşit să se întîmple ceva: un cuvînt prevenitor - o postfaţă, o clarificare, o explicaţie, o dare de seamă. Nimic însă. Ajungi la ultima pagină şi o iei de la capăt, de la o margine lila la cealaltă. Şi abia survolul literelor ca imagine-în-mişcare (un fel de cinema textual) - sau creionul ce trece fiecare semn pe o hîrtie separată, reuşeşte să desluşească semnificaţia frazei.

Şi care să fie rostul? Aproape de a-şi încheia Tractatusul Wittgenstein scria halucinant aproximativ următoarele cuvinte: Propoziţiile mele servesc ca mijloace ale elucidării în felul următor: oricine le va înţelege, le va recunoaşte ca fiind absurde (fără sens) după ce le va fi folosit - ca trepte - pentru a se ridica deasupra lor (el trebuie, ca să spun astfel, să arunce scara pe care a urcat). Literele Mariei Eichhorn sînt, în sine, fără sens. Dar ele sînt, în acelaşi timp, treptele unei scări pe care o urci pentru ca, o dată ajuns în vîrf, să priveşti înapoi cu perspectiva schimbată. Iar dacă literele sînt parte a regimului publicabilului (şi a ceea ce poate fi rostit), o dată încheiat survolul, vederea se îndreaptă către indicibil, către ceea ce nu poate fi rostit - şi atunci scara literelor, cuvintelor şi propoziţiilor devine nenecesară. O arunci.

Aşadar, noima: o aducere aminte a însuşi alfabetului subiectivităţii, rechemat - literă cu literă - din somnul nostru amnezic. Pe de o parte, faptul că subiectivitatea este o resursă inepuizabilă: limbajul nostru reuşeşte doar să o aproximeze şi niciodată să îi corespundă total, aşa cum am spune altfel, implicînd categorial adevărul sau falsul, că eu sînt în acest sau în acel fel; dimpotrivă, mai degrabă eu sînt şi în acest fel şi în acel fel, o conjuncţie de moduri de a fi care se sustrage controlului logic, pentru că operaţia se desfăşoară la nesfîrşit. Pe de altă parte, rememorarea unei separaţii: aceea dintre public (vizibil tuturor) şi privat (vizibil doar ţie) sau, cu alte cuvinte, vederea mea a mie însumi versus vederea celorlalţi a mea însumi. Şi poate chiar şi mai departe, aşa cum am spune fenomenologic-sartrian, un argument al echilibrului între a fi pentru sine şi a fi pentru ceilalţi.

Mergînd pe-o frînghie subţire, Maria Eichhorn trece dinspre exprimabil către inefabil. Venind în urma ei, noi rămînem fără cuvinte...




****


Nevin Aladag: Totul de la început
Svenja Moor (traducere de Vlad Morariu)
Privirea în oglindă este privirea dinspre afară către o lume pe care nici măcar în momentul contemplării nu am părăsit-o. Înseamnă dedublare, obiectivare prin intermediul opticului, crearea unei distanţe faţă de propria persoană, de fapt imposibilă, magie. What's your name cause I'm impressed [Care e numele tău pentru că sunt impresionat(ă)].

Oglinda din mână eliberează ochiul din strâmtoarea orbitei sale, e o prelungire a unghiului de vedere, o potenţare a percepţiei şi - dacă am avea mai multe oglinzi în mână - privirea în alte lumi, mereu mai mici, conţinând în sine totul. Dacă oglinda se mişcă, lumea din ea devine o lume în mişcare. Ceea ce conferă putere, putere pentru o clipă. O clipă suficientă pentru a elibera gândirea şi a o reîntoarce schimbată.

Oglinda e cea care ne permite să ne vorbim nouă înşine ca şi cum am vorbi cu altă persoană. Sau: ne permite să ne abordăm şi - Don't explain yourself cause talk is cheap [Nu te explica pentru că vorbele nu spun nimic] - şi chiar să ne certăm.

Adevărul nu este totuşi o proprietate a imaginii din oglindă. Dacă cel ce caută adevărul se adânceşte prea lacom în ea riscă să devină victima unei iluzii. Avertismentele par indicate, litere înscrise în câteva puncte de pe suprafaţa sticlei, ca de exemplu propoziţia "Objects in the mirror may be closer than they appear" [Obiectele din oglindă pot fi mai aproape decât par], ce îi întâlneşte pe conducătorii de automobile şi motociclete din America la o privire în oglinda retrovizoare.

Statutul neobişnuit al acestei propoziţii ca şi al altora asemenea se manifestă deja în faptul că ele apar într-adevăr în oglindă, situându-se însă în afara legilor ei: literele sunt dublate, dar nu şi răsturnate în oglindă. Astfel ele devin mediatoare între lumea de dincoace şi lumea de dincolo de sticlă. Dar către cine se îndreaptă apelul, pentru cine avertismentul sau hărţuiala, furia rece sau dorinţa fierbinte?

Pe suprafeţele plane ale unei platforme sunt aşezate diferite oglinzi de motociclete. Ele pot fi mişcate/manevrate, ceea ce corespunde invitaţiei făcute vizitatorului muzeului de a le lua în mână şi a privi în ele. În decupajele rotunde ale oglinzii, ale căror forme amintesc de cadrele textelor din comic-book-uri, vizitatorul îşi întâlneşte în prim-plan o frântură a propriului chip înainte de a întâlni un fragment al expoziţiei în plan secund. Dedesubt în imaginea oglinzii, precum un subtitlu, un rând de text - Wenn du mich küsst, habe ich die besten Ideen [Când mă săruţi îmi vin cele mai bune idei]. Pentru o clipă imaginea efemeră îngheaţă în compoziţie, devine fragment al unei naraţiuni iar persoana care ţine oglinda devine parte din ea.

Dass das nicht meine Welt ist, wird mir deutlich [Începe să îmi fie clar că aceasta nu e lumea mea] - Vizitatorul se îndreaptă către următoarea oglindă, o carcasă cromată de jur împrejur ce oferă imagini caricaturale/distorsionate, în care o oglindă rotundă odihneşte asemeni apei limpezi a unui lac. Fascinantă este într-adevăr claritatea neobişnuită a imaginii ce oferă o oglindă retrovizoare. Suprafeţele sale convexe (şi curbe) concentrează obiectele, le micşorează în unităţi şi reduce distanţa dintre ele. Lumea din oglindă se lasă astfel privită în ansamblu, persoana care ţine oglinda şi se lasă cuprins de ea pătrunde în adâncurile ei. Şi totuşi momentul rămâne efemer şi fără forţă probativă. I hate you so much right now [Te urăsc atât de mult acum] - nici un al doilea nu ar putea depune mărturie asupra a ceea ce tocmai acum s-a întâmplat. Oglinda este aşezată la locul ei sau transferată mai departe vecinului, un nou joc începe. Alles auf Anfang - [Totul de la început].

Limitate şi pasagere precum frânturile de lume reflectate de oglindă sunt şi rândurile de text ce apar în imagini ca un fel de subtitlu. Sunt citate, scurte maxime din expresii şi înţelepciuni de viaţă dar mai ales din melodii pop germane şi engleze ce intră în mereu alte şi noi legături cu imaginile oglinzii şi incită privitorul să le interpreteze în felul său.

"(...) dinspre oglindă mă descopăr pe mine ca fiind absent dintr-un loc în care sunt, văzându-mă acolo; de la această privire, care se îndreaptă către mine, şi din profunzimea acestui spaţiu virtual din spatele sticlei mă reîntorc şi încep să-mi îndrept ochii din nou către mine, acomodându-mă din nou cu locul unde sunt." (Michel Foucault, Andere Räume; in: Karlheinz Barck u.a. (Hg.): Aisthesis. Wahrnehmung heute oder Perspektiven einer anderen Ästhetik, Leipzig 1992, S. 34 - 46, S. 39 [Alte spaţii, în Karlheinz Barck (ed.): Aisthesis: Percepţia astăzi sau perspective asupra unei alte estetici, Leizig, 1992, pp. 34-46, p.39.)

A reflecta înseamnă a pune sinele-în-relaţie-cu-lumea. Este premisa/condiţia esenţială pentru ca lumea să devină un spaţiu/loc familiar. În oricare din locuri. Instalaţia lui Nevin Aladag clarifică acest act într-o manieră foarte directă, literală şi mai ales ludică.

Nevin Aladag s-a născut în 1972 la Van, Turcia. A studiat sculptură la Academia de Arte Frumoase din München, la clasa lui Olaf Metzel. Trăieşte şi lucrează la Berlin. Svenja Moor, născută în 1972 la Hamburg, trăieşte la Berlin lucrând în construcţia expoziţiilor, ca mediator artistic şi publicist.

(Publicat pentru prima dată în revista Vector - Artă şi Cultură în context, nr. 4.)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cine va rupe echilibrul? - Ziua 19, a finalei: Spania - Germania (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arte plastice - Ziua 19: Spania - Germania (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arhitectura - Ziua 19: Spania - Germania la Viena (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultima avancronică - Ziua 19: Spania - Germania (2.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Artă contemporană - Ziua 19: Germania - Spania (4.2/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Sport de poveste
Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer