Arta fugii de titlurile lungi - Ziua 17: Germania - Turcia

Cămăși verzi cu steag Das Bundesrepublik și freze Rammstein. Istoria Germaniei are mai multe variante. Una pentru tine, alta pentru mine. Tu, cu descoperirea gramaticii antice simultan cu propriul eu excentric, eu, cu mistificarea secretelor și a legăturilor de sânge. Întortocheate căile Germaniei. Ne-am intersectat, totuși, la un moment dat, în orașul muzicanților și al anomaliilor animalice. Bremen. Acolo a început psihanalitica și absurda poveste cu Semester Ticket-ul și fictiva reuniune G8. Am încercat să fentăm un sistem perfect. Iar cu nașu'. Am crezut că putem reduce sistemul german la o poveste ionesciană. Fără grandiosul de rigoare. Cu comicul de situație. A ieșit un Kafka de mirare. Finalizată cu balkan beat-uri și imaginary Love Parade-uri, istoria Germaniei s-a redus într-un minut la un pătrat plastificat și o poză cu ochelari...

Ziceai tu la un moment dat că toți avem o genă Bach care se cuibărește nemișcată iar eu mă gândeam că Fuga ca mod de viață poate dovedi asta. Preludiul este pentru cei nehotărâți din cauza Fugii. Din Das Leben der Anderen am învățat că regimurile totalitare au unit în mod paradoxal spiritele europene. În chinuri, lipsuri, torturi și demențe. Ca și colegul est-berlinez din apartamentul indian care credea că-l înțeleg doar pentru că veneam dintr-o țară est-ex-comunistă. Între noi o diferență de șase ani. L-ai cunoscut și tu în tura ta "în viteză" prin subteranele homosexuale ale Berlinului unificat. Așa cum am întâlnit și eu exemplarul esențial al mixturii germano-turce...despre care nu vorbim aici. Lucrurile cu adevărat importante se cer a fi păstrate intacte. Lecția asta am învățat-o cu forța. Sacrul nu se divulgă. Te las pe tine. Iar păcatele trecutului nu aparțin individului decât dacă și le însușește. Grădina înclinată din Jüdisches Muesum îți spune totul despre cum e să fii nesigur pe propria istorie... Good bye, Lenin!

În paragraful meu nătâng despre Turcia, voi scrie doar că n-am fost niciodată la Istanbul, că n-am îndrăznit să mă gândesc niciodată că buricul meu ar putea mișca pe ritmuri belly belly.... cred că mintea mea e un fel de bazar, dar mă înclin în fața lui Borges care este bazarul aproape suprem, iar Borges nu era nici defel turc.... hmmmm..... poate era, n-a-nțeles că realitatea.... hmm, poate, hm, fi? Hhhh!

Ascult Tarkan, de azi de dimineață, din îndatorire de serviciu.... Tarkan e minunat, are pe ultimele albume influențe de toate felurile și scoate din istoria turcă o producție mai tare ca iataganele, iar dacă mă uit și la ochii lui, uit de toate plăcintele cu varză pe care aș vrea aș fi vrut aș hash hash poate vrut să le, ah, coacem? Tu și cu mine împreună hop hop Tarkan?... recomand Metamorfoz 2008, o doză de umor și una de soare de vară bucureșteană. Elefantic efect garantat melismatic.

... dar am un singur Sultan în viața mea. L-am cunoscut într-o călătorie inițiatică într-un labirint neimaginat dar călcat și el de Borges, Germania. Mergeam să caut... sultanul m-a ridicat în slava prieteniei sale, în lumea lui Jean-Luc Godard și a nopților cu clar de muzică. Mă închin lui și maimuței sale, haremului său de femei înconjurătoare reprezentate simbolic de vinyluri, curții sale împrejmuită experimental cu japonezi și francezi, fioroasă pentru că, da, în țepușele gardurilor stau scratchuite gâtlejuri tăiate pe altarul artei sunetelor.

... buricele zăpușesc...

Vine noaptea. De Sânziene. Gândurile prind viață, cerurile se despică...

Ca și cum cineva ar fi pocnit greșit din degetele magice...

... era zăpadă...


... în Berlin când într-un apartament închiriat ne-am înghesuit zece ca să ne sărbătorim reuniunea celor care lucraseră în India musonică. Așa cum era soare și verde în fața statuii roz a lui David din fața Catedralei împovărate sub egida UNESCO. Nu știu dacă am priceput prea multe de la clovnul-matematician-italian care ne-a arătat calea către originile civilizației germanice. Die Toten Hosen și Beethoven au în comun o națiune care nu se lasă bătută, violată, mascată. Germania face excese dar nu iresponsabil. Știe să-și adune rămășițele orgiilor de pe jos. Așa cum turcii știu să-și strângă istoriile milenare într-un bagaj și să-l deschidă acolo unde se consumă cu nesaț. Muzică contemporană, bere albă, punkeri, șoareci de buzunar, shawarma și halva. Noi rămânem cu arta fugii. Nu da capo. Punct final.