Când ajung într-un loc nou, am sentimentul că lumea începe să aibă cu un secret mai puţin. Sau că istoria mea poate începe mereu de la zero. Că pot fi altă persoană în fiecare alt loc. La urma urmei, nimeni nu te cunoaşte acolo, nu ai pic de trecut. Poţi îndrăzni să fii cine vrei.
Îmi plac mult avioanele. De fapt îmi inspiră un amestec de admiraţie şi teamă, dar un amestec la care nu pot renunţa. Putere şi vulnerabilitate împreună.
Sunt câteva linii aeriene cu care am sentimentul că nu se poate întâmpla nimic rău. Prima pe listă e cu siguranţă (şi la siguranţă) Lufthansa. Linia germană aeriană. Toată seriozitatea germană într-o linie aeriană. Sună ca un slogan. Sloganul meu pentru Lufthansa. În Germania exista un adevărat cult pentru Lufthansa. Cu greu convingi un cetăţean de naţionalitate germană să folosească o altă linie aeriană când are opţiunea Lufthansa...
Lufthansa îmi inspiră multă siguranţă - well, atâta câtă îţi poate oferi un aparat care zboară. Am încredere în Lufthansa. Atât de multă, încât am ales Lufthansa pentru un drum foarte lung. 12 ore care, înainte de a mă urca în avion, păreau imposibile. Încercaţi să vă imaginaţi ce înseamnă 12 ore. Adică de la 6 seara la 6 dimineaţa - de exemplu. 12 ore în care eşti prizonier într-un aparat care zboară. Eşti dependent de el.
12 ore fără oprire. Dar nu m-am înşelat, Lufthansa a fost impecabil.
Un avion uriaş, fascinant de altfel, care zbura lin peste mări şi ţări (la propriu). Stewardese suficient de harnice cât să îţi ofere tot ce doreşti şi suficient de discrete cât să nu te agaseze. Servicii perfecte. Centru video, catering remarcabil pentru altitudinea dată. Şi zbor fără cusur.
Bine, asta dacă ignor inevitabilele şi naturalele momente de turbulenţe care făceau uriaşul avion să scuture "elegant" din aripi - şi de care nu vreau să îmi amintesc. Nu de alta, dar iar îmi zic că dacă îmi amintesc prea mult nu mă mai urc în viaţa mea în nici un avion;)
Ideea e că Lufthansa nu mi-a înşelat aşteptările. Exact ce m-aş aştepta de la un serviciu german aerian - seriozitate, profesionalism, calm şi siguranţă.
Îmi place să zbor cu Lufthansa. Şi îmi place aeroportul din Frankfurt;). Mai ales business lounge-ul care te răsfaţă între două zboruri. De duty free nu mai vorbesc că mi se face un dor...
Şi încă ceva - sincer. Mi-am dat seama că lumea chiar e mică.
****
Fă-mi un hatâr. Nu mai umbla haimana şi mergi de cumpără nişte halva. Stai ca un chiabur şi huzureşti. Caută să găseşti un chilipir, dar nu da bacşiş prea mare.Şi dacă tot treci pe lângă şandramaua palavragiului de negustor, ia şi nişte baclava. Şi o sarailie.
La cişmea la colţ la dulgher, încearcă un şiretlic. E un babalâc ageamiu care are fel de fel de acareturi cu care poţi să faci negoţ cu ghiotura.
Să nu te încurci cu licheaua de beizadea, că s-a dus huzureala. Pehlivanul şi-a vândut tot calabalâcul şi a dat de-o mare dandana. E o haimana. O sa dai şi tu de bucluc căci sigur va încerca un giumbuşluc cu tine.
Mai bine întoarce-te repede că-ţi fac un ibric de cafea şi te servesc cu trufandale alese. Doar ştiu că eşti cafegiu derbedeu.
Să-ţi zic ce caraghioslâc. Muşteriul giuvaergiu l-a luat în zeflemea pe zevzecul de zarzavagiu. Iar zarzavagiul, mucalit cum îl ştii, şi avut cu multe marafeturi, a zis să-i facă un hatâr. A trimis-o pe nurlia de fiică-sa să se sulemenească şi să îl ademenească pe giuvaergiu. Fraier sadea. Halal chefliu. O să dea în dambla când o să vadă că l-a zeflemit.
Haide vino, mai stăm şi noi la palavre. Nu te mai surghiuni. O să îţi spun şi un şiretlic. Taman când crezi mai abitir că te-ai liniştit, habar n-ai ce huzureală te paşte.
Şi nu te mai fuduli atât. Sictir.