Ziua începe devreme, şefii sunt isterici, traficul te castrează, şoferii te claxonează, muşchii ţi se întind de încordare. Când să mai ai timp să-ţi gândeşti sentimentele? Să simţi?! Pentru asta există muzică. Să umple găurile din suflet, spaţiile dintre cuvinte, golurile din(tre) priviri.
Începe cu un e-mail. Fără prea multe cuvinte - n-are rost. În schimb, trimite-i Feeling Good a lui Michael Bublé sau Bohemian Like You - The Dandy Warhols - şi ea va şti că te gândeşti la voi, şi piesa cu pricina va pecetlui complicitatea.
(Michael Bublé, Feeling Good)
Dar lumii nu-i pasă de idila voastră. Lumea vede numai flipchart-uri, indici, cifre. E făcută din beton şi sticlă, din cauciuc şi claxoane. Şi atunci - disruption (o tehnică furată din advertising). Rupi ritmul. O trimiţi la pagina ta de myspace unde ai plasat strategic câteva poze şi o altă melodie. Acum contrazici total universul de afară. Regina Spektor - Fidelity. Sau U2 - In a Little While. Sau Erica Jennings - It's a Lovely Day. Monştrii dispar ca prin minune, tornada urbană se linişteşte şi fiorul rămâne între voi. Sufletul se calmează, jobul îşi recapătă dimensiunea normală. Există şi lucruri mai importante în viaţă. Cum ar fi cuvintele care rămân nespuse, pentru că cineva a găsit inspiraţia să le cânte.
(U2, In a Little While)
Timpul trece, haosul zilei îşi reintră în drepturi, ritmul febril pompează sânge şi adrenalină în trupurile trepidante. Şi atunci poate va trebui să minţi, să spui că vizitezi un prieten internat cu o boală rară (cum ar fi beri beri). Îţi rupi o oră, te sui în maşină şi "ca din întâmplare" treci pe lângă biroul ei. Dacă vrei, poţi să iei şi nişte flori (mimoze?), dar asta pe ritm de Mimosa de la Fun Lovin' Criminals - un must have format numai din cover-uri schmoove care au un vibe foarte bun.
Deja începe să se lase seara, atmosfera devine mai catifelată, mai epidermică, mai Sexy cu Black Eyed Peas ascultată în maşină când te duci să o iei de la serviciu. Versurile sunt senzuale, iar Fergie e un afrodisiac atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Nu te grăbi şi nu face greşeli (vezi Michael Bolton, Scorpions, Sade etc.).
Aţi cinat. S-a lăsat noaptea. Oraşul îşi trage răsuflarea. Oamenii "aşezaţi" s-au dus să-şi sforăie existenţele în faţa televizoarelor. Dar tu nu. Îi propui să vă plimbaţi cu maşina, anonimi, pe străzile proaspăt spălate. De data asta clasicii Sinatra, Ma Rainey, Tom Waits, Dinah Washington, Mahalia Jackson spun ce e de spus. Ea deja vorbeşte mai puţin, se uită lung la tine, te mângâie, zâmbeşte misterios, invitându-te parcă. La urma urmelor, toată ziua a fost un preludiu. Piesele trimise n-au fost nişte simple cântece. Au fost altceva: voi doi refugiaţi printre acorduri şi cuvinte, îmbrăţişaţi virtual într-un spaţiu numai al vostru.
(Ma Rainey, Booze and Blues)
(Tom Waits, Temptation)
(Dinah Washington, All of Me)
Şi ajungeţi acasă. Dincolo de accesoriile 9 săptămâni şi jumătate, muzica e cea mai importantă acum. Fără cuvinte. Fără telenovele. Fără miorlăieli în tremolo. Fără schimbări bruşte de ritm. În schimb: Joe Pass, Kid Loco, De Phazz.
Muzică. Voi doi. Şi apoi...
(De Phazz, Death by Chocolate)