Într-o ţară în care în sistemul de învăţământ domneşte dezinteresul şi nepăsarea, iar orele de istorie şi educaţie civică sunt de departe cenuşăresele sistemului, s-a lansat pe 10 septembrie 2008, la Green Hours, primul manual dedicat istoriei regimului comunist din România (Polirom, 2008). Cu un public numeros, de universitari şi studenţi, peste aşteptările sfârşitului de vacanţă, şi cu o garnitură de istorici, cercetători, personalităţi ale spaţiului cultural, pregătiţi să gireze calitatea produsului, manualul a încins spiritele atât de tare printre cei prezenţi, încât doar timpul limitat, apropierea meciului cu Feroe, poate şi căldura, a salvat întâlnirea de la darea în clocot.
Nu cred că ar putea contesta cineva necesitatea apariţiei unui asemenea manual. Cu bune şi cu rele, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România are meritul de a fi reuşit să convingă un colectiv de profesori şi cercetători să scrie un manual al comunismului, despre care se ştia că va deranja multe orgolii, stârnind tot atâtea controverse. S-a văzut şi la lansare, se va vedea în continuare: fiecare a trăit până la urmă propriul comunism şi un consens istoric, un numitor comun, mai are mult până la a fi cu adevărat obţinut. Se vor găsi întotdeauna critici (direct sau indirect afirmate) care prin prisma propriilor trăiri vor considera că adevărul nu s-a spus suficient de clar şi pe înţeles, că nu s-ar fi spus deloc, sau că ei l-ar fi spus mai bine.
Manualul la care au lucrat deopotrivă profesori şi cercetători este un instrument bine structurat, rezonabil scris, fără a crea mari confuzii în înţelegerea regimului comunist sau a interpretărilor sale. De la cronologia Partidului Comunist din România în perioada interbelică la preluarea puterii politice, trecând prin instaurarea şi desăvârşirea regimului, instituţiile şi mecanismele sale de represiune, şi ajungând la monopolul ideologic, aspectele social-culturale şi politica externă până la revoluţia din decembrie '89, manualul îşi propune să fixeze în paginile sale câteva noţiuni esenţiale ale istoriei comunismului în România. Mizează pe înţelegerea realităţilor sociale, ilustrează partea teoretică prin studii de caz, texte şi mărturii ale celor care au trăit şi suferit în perioada respectivă, fragmente din istoriografia perioadei, şi cel mai interesant pentru elevi, cuprinde un CD cu cele 2 ore de program zilnic ale Televiziunii Române. Nu uită nicio clipă ca se adresează unor tineri care mai cunosc comunismul doar din poveşti şi articole de pe Wikipedia, tineri pentru care comunismul le este tot atât de apropiat pe cât le este Harap-Alb ori Ileana Cosânzeana.
Cel mai probabil, problemele învăţământului românesc, administrative dar şi cele legate de pregătirea profesorilor sau de disponibilitatea conducerii liceelor de a promova acest opţional, vor pune la grea încercare mult doritul succes al acestui manual. Chiar dacă IICCR (care s-a ocupat de apariţia acestui manual, cu ajutorul Fundaţiei Konrad Adenauer şi al societăţii civile) şi-a propus să pregătească profesorii care vor preda acest manual, este de văzut dacă aceşti profesori vor ştii să predea adevărurile descrise de manual şi dacă până la urmă nu vor preda tot ceea ce "au trăit" şi au crezut ei. Iar dacă cele câteva zile de pregătire a celor 30 de profesori care vor preda anul acesta cursul opţional de Istoria Comunismului vor fi un succes, oare cât succes va avea extinderea la nivelul întregii ţări, la licee din Timişoara, Cluj, Măneciu, Plopeni, Rădăuţi şi altele, printre profesori ai anilor '90 sau 2000, maturizaţi în cultul Pieţei Universităţii, dar şi profesori ai anilor '60-'70, crescuţi-şcoliţi în cultul personalităţii şi al omului nou, cărora comunismul le trezeşte încă nostalgii mistuitoare.
Presupunând că IICCR-ul va reuşi totuşi să pregătească corespunzător profesorii - caz în care am avea de-a face nu doar cu un succes didactic ci şi cu o reală reformă socială - şi că predarea acestui opţional nu va crea şi mai multă confuzie în rândurile copiilor, manualul va mai avea de trecut, că tot pomenisem mai sus de protagoniştii unor basme, încă o probă iniţiatică: va trebui să convingă directorii liceelor să introducă efectiv acest opţional, în detrimentul materiilor regine ale învăţământului românesc - "româna" şi matematica. Şi să vedem atunci, sau la primele rezultate slabe ale bacalaureatului, alte controverse, legate de superioritatea matematicii asupra istoriei comunismului, de faptul că programa este şi aşa prea încărcată şi lipsită de consistenţă practică pentru a "pierde vremea" cu studiul comunismului.
Şi cum programele se schimbă mai ceva decât guvernanţii, ultima venită are toate şansele să fie şi prima gonită, sau cel puţin marginalizată şi considerată mult prea specializată pentru a-şi primi propriul spaţiu în orarul elevilor. Dar cine poate ştii? Poate că puţin interes din partea ministerului, pe măsura discursului citit cu fidelitate la lansarea manualului de ministrul în funcţie Adomniţei, şi o monitorizare atentă a desfăşurării proiectului, va netezi calea manualului spre băncile elevilor.
Marele merit al apariţiei acestui manual, probabil şi cel mai sigur succes al său, este acela de a fi redeschis Cutia Pandorei a comunismului românesc, de a fi oferit elevilor o istorie a unui regim pe care nu l-au trăit şi pe care au datoria morală de a-l cunoaşte pentru a nu-l repeta. Regretabilă nu este apariţia sa, sau obstacolele umane şi birocratice pe care acesta le va întâmpina, ci însăşi necesitatea lui. Dacă orele de istorie sau educaţie/cultură civică ar avea în şcoli statutul pe care îl merită cu adevărat, dacă aceste ore ar fi predate în conformitate cu obiectivele propuse, învăţând elevii să filtreze critic informaţiile pe care le primesc dintr-o parte sau alta despre subiecte controversate (cum ar fi despre comunism), nu ar mai fi atâta nevoie de un asemenea curs.
Una peste alta, opţionalul de istorie a comunismului va trebui să arate elevilor de liceu cât de pozitiv-diferite sunt democraţia faţă de totalitarism, libertatea faţă de represiune şi cenzură, respectul faţă de abuz, dar mai ales (cum bine spunea în Mitologia ştiinţifică a comunismului profesorul Lucian Boia) faptul că regimul comunist a fost "o capcană a istoriei şi, ca în orice capcană, este mai uşor să intri decât să ieşi"!
O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, Polirom, 2008
Autori: Dorin Dobrincu, Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Liviu Pleşa, Sorin Andreescu, Andrei Muraru.