Din jurnalul unui roman

Scriu un roman
mai potrivit spus
scriu la un roman.
Tot scriu la el
visînd la desfătările din final
cînd îl voi reciti
şi mulţumit de dînsul
îi voi da drumul în larg.

Scriu la roman
de parc-aş înălţa un bordel
poftind ca la sfîrşit
să trec singur din odaie în odaie
degustînd
ca şi cum aş frunzări pe îndelete
frumuseţile
muşcîndu-le uşor
şi cu degetul muiat în gură
răsfoind înainte şi înapoi
pînă la rîndurile cu acea după-amiază
în care ea...
căci nu s-a mai întors.

Scriu la roman
fac adică baie într-o cadă
cu toate femeile din paginile mele
înot pe sub ele şi pe deasupra lor
fără să le pot îmbrăţişa
inventez alte şi alte femei
nefiind în stare să le dau ceva de făcut în povestire
în timp ce cartea urcă
le acoperă
salvez din ele ce se mai poate salva
argintul dintr-o brăţară
verdele dintr-o privire.

Scriu la roman
înfuriindu-mă de la o vreme
şi alergîndu-mi femeile pe scări în sus şi în jos
mă strecor sub paturile lor pline de amanţi
le cînt de acolo la vioară
produc va să zică o muzică de scandal
rup toate tăcerile posibile
scriu
făcînd ca linia orizontului
să-şi scoată pînă la urmă capetele printre noi
încercînd să ne vorbească.