Panseuri involuntare XVII (Să ai umor? / Câinii care urlă la lună / Democraţia)

Umorul reprezintă puterea
de a binedispune în anumite limite
persoanele din jur.
Când ai umor,
înseamnă că ai multă glumă în tine.


Câinii latră la lună
Pentru că li se pare că luna e tristă
şi atunci plâng şi ei.
Pentru că ei îşi amintesc de anumite lucruri.
Pentru că le e dor de căţeaua iubită.
Şi probabil luna trezeşte anumite simţiri în aceste animale.
Deoarece au o atracţie la ea.
Iar dacă s-ar uita la soare, ar orbi.
Şi profită de ocazie ca să se bronzeze pe dinţi.


După revoluţia din 1989,
s-a dezvoltat foarte mult democraţia.
Democraţia este a-ţi face de cap
să te distrezi.
Eu înţeleg prin democraţie
un act tiranic foarte rău.
Sau că trebuie să luptăm pentru ţara noastră
şi pentru Unire.
Noi înţelegem prin democraţie
că se vorbeşte despre parchet.
Şi mai înţelegem cum să facem afaceri.
Oricum, democraţia e ceva de la Primărie.

---

Motto: "Să cretinizăm limbajul"

(Gellu Naum)


Mai întâi mi-a căzut sub ochi un motto de pe Zmeura de câmpie a lui Mircea Nedelciu. "Război înseamnă să mergi la război, să vii de la război şi după aia să visezi război". O fetiţă de 6-7 ani avusese norocul să fie auzită de pictorul Dorel Zaica. Atunci mi-a venit pofta de a-l cunoaşte pe omul ăsta, care încă ştie să se mire şi să caşte gura la chestiile fabuloase pe care le spun copiii.

Apoi a fost o carte: Experimentul Zaica, semnată de Irina Nicolau, Daniela Alexandrescu şi Ciprian Voicilă. După aceea, un interviu al meu cu profesorul Zaica, din care aflam că de vreo 35 de ani face acest experiment de creativitate pe care, apoi, vreun an de zile am încercat să-l preiau şi eu. Şi din răspunsurile culese au ieşit aceste poezii.

Se spune că scrisul e o activitate solitară. Presupune izolare sau chiar o anume deprivare senzorială. În colectiv se fac alte chestii, se sapă şanţuri, se joacă fotbal. Poezia e cu totul altceva. Dacă aşa se spune, nu înseamnă că e şi adevărat.

Poeziile astea au ieşit din punerea în comun a minţilor. O colaborare. Subsemnatul a conceput câteva întrebări, profesorii de la şcolile pe care le-am contactat i-au luat la întrebări pe copii şi aceştia au dat, în unele cazuri, răspunsuri năucitoare. Răspunsuri din care am încercat apoi să creez o limbă comună. A ieşit o poezie deloc puerilă, care conţine chiar un fel de înţelepciune involuntară. Pentru că în majoritatea cazurilor copiii nu îşi dau seama că au har. Habar n-au că lucrurile debitate de ei au valoare. De fapt, nici unul dintre participanţii la experimentul de faţă nu se poate considera autor al acestor versuri.

Dar câţiva dintre copiii care au dat răspunsuri deştepte tot merită numiţi: Andreea Mărgărit (cl. a IV-a, Băneşti), Alexandru Crăciun (cl. a IV-a, Câmpina), Raluca Bălăşescu (cl. a V-a, Câmpina), Andreea Bârlează (cl. a V-a, Măgureni).

(Sorin Stoica)