Ştiţi cât de aglomerate sunt mijloacele de transport în comun. Aţi trecut prin periile mizantropiei în autobuze în care nimeni nu deschide un geam staţii întregi. Cunoaşteţi răutăţile şoferilor care se fac că nu te văd când zgârii uşa rugându-i să-ţi deschidă, deşi sunt la 20 cm de staţie sau care refuză să te aştepte încă cinci secunde deşi îl întreci pe Carl Lewis. Nu despre asta scriu. Ci despre cea mai extraordinară experienţă pe care am avut-o într-un mijloc de transport din Bucureşti.
De ce să mint? S-a mai întâmplat o dată când, după ce m-a văzut rupându-mi degetele încercând să deschid geamul (ştiţi autobuzele alea noi), şoferul s-a dat jos într-o staţie şi a venit personal să deschidă geamul. Dar eram numai trei călători şi era weekend.
În altă zi, acum câţiva ani, am urcat într-un 783 al cărui şofer asculta Jethro Tull. (Dar mereu mi-am spus că şoferii de pe 783 sunt mai cosmopoliţi.)
Ei bine, săptămâna trecută, m-am urcat la Favorit într-un troleibuz 91 şi am ascultat jazz. Nu manele, nu postul acela care dă numai melodii româneşti sinistre. Nu, tată. Nina Simone. Patru staţii am mers, patru staţii am ascultat jazz.
Nu era cine ştie ce aglomeraţie, suficientă ca să nu pot ajunge la şofer să mă bag în vorbă cu el. Dar m-am tot uitat în retrovizoare. Îmbrăcat în alb, cu nişte ochelari frumoşi de soare. Or fi importat autobuzele noi cu tot cu şofer? (Un prieten mi-a spus pe urmă că o fi fost un intelectual afectat de criză...)
Iar muzica nu-ţi zdrobea timpanele ca să remarci gusturile elevate ale şoferului. Picura în surdină, suficient cât să lumineze întreg vehiculul şi să-i facă pe călători, poate mi s-a părut, să fie mai atenţi unii cu alţii. Cred că muzica venea de la radio, dar ce mai contează?
Aceasta întâmplare - neverosimilă, după cum a spus alt prieten - mi-a schimbat ziua. M-am dus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (cel din Casa Poporului), unde, pe lângă expoziţia extraordinară de pictură a lui Roman Tolici, m-a mai izbit un lucru: când treci pe lângă supraveghetoare, ele se ridică în picioare şi te salută. În ce ţară trăim? E posibil aşa ceva?
Să nu uit. Troleibuzul-minune are numărul B03827.