LiterNet la 1 an - O pagină trecute, fix

Zilele trecute am fost invitat să scriu o pagină sau două despre LiterNet, la aniversarea unui an de la lansarea portalului şi a editurii. O pagină-două??? Fuggedaboudit!

1 noiembrie 2001, care va să zică... O zi ca oricare, o să ziceţi. Nu şi pentru mine. Una din zilele - puţine! - în care ştiu exact ce-am facut. Chit că a trecut un an de-atunci. Un an?! Parc-a fost ieri. Serios. Pe 1 noiembrie 2001, aterizam pe aeroportul din Toronto şi mai apoi în biroul PwC dintr-un zgîrie-nori din downtown, unde tocmai ce fusesem transferat. Transferatu, cum ar veni, ca să ne dăm cine-culţi. O schimbare majoră. Noi experienţe, senzaţii, alte mirosuri pe străzi, reclame pe tramvaie, ziare şi canale TV, altă pîine şi alt rest la pîine, noi oameni, cîrciumi şi întîmplări.

Acumulare. Aculturare. Acomodare. Altă viaţă, cum ar veni. Dar destul despre mine...

LiterNet. Un cuvînt-umeraş, cum a zis nu ştiu cine. Şi ce poate fi mai cool zilele astea decît un cuvînt din care se iţeşte tam-nisam o literă mare. Se poartă. Nu ştiu dacă s-au inspirat din numele - nu foarte inspirat, e drept - al companiei ale cărei ogoare cu onor le arăm - Răzvan şi cu mine - pe diverse maluri ale Atlanticului, PricewaterhouseCoopers adică. Sau poate de la numele prea simpaticei şi hiperactivei Sarah Jessica Parker în "L.A. Story", care se prezintă dintr-o suflare: "big-s-small-a-big-d-small-e-big-e-and-a-star: SanDeE*".

Cert e că legătura mea (meta)fizică cu România se întîmplă zilele astea exclusiv prin iţele virtuale, nenumărate şi uneori cam scămoşate ale Internetului, aşa că... învăţat cu agenda culturală săptămînală pe care Razvan o circula prin biroul de la Bucureşti, de pe LiterNet aflu - chestie care mă amuză foarte - tot ce mai e nou, artistic vorbind, prin Bucureşti, aşa că pot să-mi surprind prietenii cu care ţin legătura prin email, chat, telefon şi ... cam atît, cu întrebări sau chiar bîrfe despre cutare premieră, lansare, concert, vernisaj, emisiune TV sau mai ştiu eu ce.

Şi mai e şi editura. Ce-am citit, mi-a plăcut. Recunosc: n-am citit toate cărţile, deşi le-am descărcat pe toate. Ca să fie acolo. Poate i-o trebui lu' ăla-micu' / aia-mică / sau ce-o da Dumnezeu la şcoală. Cea mai interesantă chestie pentru mine e că pe LiterNet am dat de un amic care dispăruse complet de pe radar de o vreme pentru simplul motiv că s-a însurat şi s-a mutat la Paris. Nu mai ştiu exact în ce ordine. A trebuit sa scrie omul o carte şi s-o publice pe LiterNet ca să dau de el (dupa ce mai întîi m-am amuzat cu aventurile unui anume Cavaler de iarbă verde, căruia nu m-am indurat să-i dau Ctrl Alt Del pînă nu l-am dat gata). Mă amuză nespus cartea electronică - la care m-am dedulcit încă înainte de LiterNet. Îmi place senzaţia ciudată de "nici cal, nici măgar", chit că uneori îmi mai înfig degetul pre-umezit în cristalele lichide ale ecranului laptop-ului ca să dau pagina...

Şi mai sînt toate experimentele alea şuie din Atelierul LiterNet care miroase a şpan si creier încins. M-a entuziasmat/intrigat/dovedit/pierdut romanul în transmisiune directă de pe Internet al lui Ştefan Caraman, ca şi controversa pe care-a provocat-o în ciberspaţiu.

Ciberspaţiu... de unde vă salut şi eu, dorindu-vă să vi se împlinească tot ce v-aţi pus in cap, iar viaţa să vă rezerve şi nişte surprize plăcute pe deasupra.

Na, că iute s-a făcut de-o pagină. Ştiai tu ce ştiai, Răzvane...