LiterNet la 1 an - O sticlă de Magnum lîngă un Poncho

Nu m-am gândit până acum cum s-ar putea ciocni virtual o cupă de şampanie, dar cu siguranţă că există o posibilitate care îmi scapă deocamdată doar din necunoaştere. Oricum această editură şi revistă on line socotesc că ar fi meritat cu prisosinţă încă de când au fost lansate la apă să fie udate cu o sticlă de Magnum.

După ce cu eforturi tipic est-europene am intrat în rândul lumii şi al vremurilor şi mi-am luat vorba francezilor un ordinator, nici nu speram că voi avea săptămânal, ba chiar mai des, "la uşă" ca la marile hoteluri, un buletin informativo-cultural dintre cele mai occidentale cu putinţă, dar şi cu rafinamentul răsăritean, care presupune profunzime şi pasiune.

Mai mult mărturisesc că astfel "mi-am luat şi raţia de poezie", lucru pentru care altfel nu-mi găsesc mai niciodată răgaz. Şi am început să-i prind gustul.

Dar mai cu seamă nimic nu se compară cu faptul că spre deosebire de cinema ori revistele pe hârtie poţi comunica aproape direct. Spun unii că e-mail-ul duce la înstrăinare. Da' de unde! Tocmai că te forţează să-i scrii celui care ţi-a trimis un mesaj că îl vezi acolo afişat, nu ca pe o scrisoare care cine ştie pe unde se rătăceşte, şi asta te face mai disciplinat, căci altfel te cuprind nişte remuşcări mai cumplite ca orice tortură.

Asta ca să nu mai pomenesc că poţi găsi cu uşurinţă tot ce ai nevoie ca evenimente culturale, care ştii că au fost şi gata triate deci ai mai scăpat de o corvoadă. Şi chiar dacă nu apuci niciodată să mulţumeşti celor care fac treaba în locul tău, te gândeşti cu recunoştinţă măcar preţ de câteva clipe în marea goană a existenţei.

Nimic nu-i mai încurajator decât să ştii că oricând ai unde publica un articol care îţi doreşti să ajungă exact la publicul ce-ţi este cel mai drag şi n-am avut nicicând o satisfacţie mai mare decât când un coleg generos de breaslă mi-a spus că m-a citit pe Internet. La fel ca la TV cei cărora te adresezi sunt nevăzuţi şi poate de aceea şi mai preţioşi.

Recunosc că de peste un an am devenit LiterNet dependentă, şi mi s-ar părea tare straniu ca la un sfârşit de săptămână să nu mai am în inbox PROGRAM CULTURAL sau CARTE NOUĂ LA LITERNET. E ca un fel de premiu de week-end pe care sunt convinsă că sunt mulţi cei care îl aşteaptă chiar dacă nu îşi dau seama de efort.

Mă bucur că am reuşit să ţin pasul cu propria mea epocă şi să mai fac şi un pic de lobby pentru această tânără invenţie imaginată cu migală.

Nu pot să închei decât cu textul unei caricaturi a marelui Poncho expus în holul Institutului Francez care avea ca replică posibilă - dacă trecem dincolo de barierele de timp şi moarte - a imensului Balzac:"Şi când te gândeşti că într-o bună zi o să mă pună pe Internet".

Mă bucur nespus că am apucat acest moment, când mai avem puţin şi vom conversa şi cu cei de pe ecranul celei de-a şaptea arte bătrâne doar de un veac... La multe milenii, LiterNet!