Pe 15 noiembrie 2001 au apărut primele două cărţi electronice şi gratuite ale Editurii LiterNet. Suntem azi la fel de mîndri ca şi atunci de ele, ca şi de toate cele, deja mai mult de 100, care au urmat. Şi faptul că ele au atras mai mult de 200.000 de descărcări ne arată că ele au fost tot atîtea propuneri de valoare care v-au captat vouă, cititorilor, interesul.
De atunci şi pînă acum am crescut mult. În fiecare zi ne-a venit o idee nouă, în fiecare zi v-am ascultat părerile, în fiecare zi am încercat să depăşim ceea ce făcusem deja cu o zi înainte. V-am păstrat pe voi, cititorii noştri, ca pe un far călăuzitor şi am încercat să ne orientăm spre direcţiile în care interesul vostru ne-a condus. Am încercat să vă spunem ce ne impresionează pe noi, am încercat să vă aducem în faţă acele cărţi de care ne-am îndrăgostit, am încercat să vă ghidăm paşii pe drumurile culturale ale Bucureştiului, ale ţării, ale lumii. Am avut şi vom avea ambiţii mari pentru că voi ne-aţi arătat că aşteptaţi mult de la noi şi că aveţi încredere în opţiunile noastre.
Săptămîna trecută un regizor mi-a spus că după ce am dat piesei pe care a montat-o cinci plusuri în Programul cultural sala a devenit neîncăpătoare pentru următoarele reprezentaţii. Ieri la Rîmnicu Vîlcea a avut loc premiera unei piese care a pornit de la citirea textului pe LiterNet de către un director de teatru. Un film se face pentru că un producător a citit un scenariu pe LiterNet. Cărţile scriitorilor pe care îi publică sau îi prezintă LiterNet se pare că se vînd cu mai mare succes. Unii autori au ajuns să debuteze pe hîrtie după ce fuseseră deja citiţi de mii de cititori pe LiterNet. Toate astea sunt însă o parte din lucrurile pe care le-am reuşit pînă acum, o parte din ceea ce deja este trecut. Urmează un nou an şi cu el vin noi proiecte. Îndrăzneţe, fără îndoială, dar aşa sunt proiectele LiterNet-ului. Şi sperăm ca ele să se constituie în noi puncte de interes şi voi să ne arătaţi că ceasurile petrecute în faţa computerelor noastre nu sunt în zadar.
Auzind că LiterNet-ul face 3 ani o serie de prieteni ne-au onorat cu cîte un gînd. Puteţi citi mai jos unele din mesajele primite.
Vă mulţumim că sunteţi mereu alături de noi, vă mulţumim că sprijiniţi eforturile noastre şi că daţi sens muncii noastre şi vă invităm să ne faceţi cadou şi prietenilor voştri!
(Redacţia LiterNet - Gusztav Demeter, Iulia Cojocariu, Delia Oprea, Corina Ungureanu, Anca Şerban, Dora Ionescu, Radu Ilarion-Munteanu, Ada Demirgian, Luiza Palanciuc, Geta Rossier, Manuela Andrei, Răzvan Penescu)
Cum iau naştere lucrurile bune şi care e miracolul ce le ţine în viaţă? Sunt întrebări la care LiterNet îmi dă răspunsuri. Şi îmi mai dă ceva foarte important (pe lângă informaţii necesare): speranţa că nu tot ceea ce construieşti peste zi, se dărâmă în timpul nopţii. Secretul: îl ştie echipa de la LiterNet - creierele şi sufletele acestui site ce a ajuns printre cele mai cunoscute din România. Este munca motivată de o reală pasiune, investită în acest proiect ce ne satisface nouă nevoia de informaţie culturală.
Ca artist şi ca organizator de evenimente artistice, am găsit întotdeauna la LiterNet, un sprijin entuziast şi necondiţionat. Nu este puţin lucru. Încerc să mă inspir din acest model de rezistenţă: 3 ani se împlinesc de la înfiinţarea portalului. Îi doresc cu toată admiraţia, mulţi ani de existenţă de acum încolo, pentru că, avem nevoie de LiterNet!
(Irinel Anghel)
Fără a mă referi la toate secţiunile site-ului, ci doar la producţia editorială - peste o sută de titluri în 200.000 de "exemplare" şi deja pot afirma că aţi reuşit, în numai trei ani, să salvaţi o întreagă pădure! Nu sînt neapărat ecologist, dar îmi plac foarte mult pădurile!
Mi-aţi editat deja o carte şi vă mulţumesc, urmează a doua, aşa că pot spune că particip şi eu la nobila misiune. Iar celor care cred că există carte doar acolo unde se distrug păduri, le spun că se înşeală. Hîrtia, ca şi suprafaţa pixelilor, este doar un suport. Cartea oricum preexistă indiferent de suportul pe care urmează s-o aşezăm. Lumea virtuală este la fel de reală ca şi cea obiectuală. La Mulţi Ani, Liternet!
(Liviu Antonesei)
LiterNet-ul a devenit de neevitat. Nu numai că a editat tot mai multe cărţi, dar a început să susţină mediatic tot felul de manifestări culturale. Numele lui dă credit. LiterNet-ul are firmă.
Nu-l cunosc dintre membrii redacţiei decît pe Răzvan şi încă nu m-am lămurit cîte ore are ziua lui. 30? 35? Îl mai văd pe la filme, seara, cînd îi cade uneori capul în piept de oboseală. Mă distrează, dar îmi stîrneşte şi admiraţia. Eu n-aş avea atîta energie. El şi colegii lui de redacţie - fiecare cu slujba lui stabilă - fac LiterNet-ul din plăcere şi pe gratis. Uneori mai pun şi bani de la ei. "Salariul" lor e numărul de accesări. După lansarea ultimului album al lui Cosmin Bumbuţ, Răzvan era în al nouălea cer. 800 de descărcari după prima zi.
Şi mai e ceva. Membrii redacţiei nici nu se cunosc toţi între ei. Răzvan mi-a spus-o pe un ton normal, dar mi s-a părut incredibil cum poţi alcătui o familie stabilă fără să-i fi văzut la faţă pe toţi membrii ei.
Cu toate astea, LiterNet-ul merge înainte. Are credibilitate. Se ştie că este făcut de nişte "copii" serioşi şi pasionaţi. Cînd mai plec pe la vreun festival şi Răzvan îmi spune "Poate ne trimiţi şi nouă ceva articole" nu pot refuza.
(Iulia Blaga)
Eu sunt Julien Ospitalierul şi detectivul Arthur. Şi Reparata. Mai ales! Eu sunt şi Dulapul, sunt şi actualul Cerşetor de Cafea, din România Literară, sunt şi Gulliver din Ziarul de Iaşi, sunt şi Gânditorul monden, tot de acolo, sunt şi Vizitiul în Diligenţa poştală - din Opinia Studenţească, sunt... Ce sunt?
Ce mai sunt?
Mai sunt şi Interneticus ludens, că-mi place să chat(L)uiesc cu alde "Aiamică", "Fallin'", "Alecika maya", "Bokăncel", "Vaginel opărit", "Fetiţa otrăvită", "Tuberoza", "Hahihihaaaahaah!", "Zuza Junglobuza", "Îngeraş pervers", "Fata popii","Femeia penală", "Paraşutista", "Mulatra lu' Baudelaire"etc., până li se umezesc... degetele pe tastaturi - de râs.
Dintr-o scorbură de morcov, eu, toţi aceştia, mulţi, care sunt eu, îţi doresc, dragă LiterNet-ule, la cei trei ani ai tăi, să ajungi să fii mai mult decât eşti deja.
(Emil Brumaru)
Se întîmplă uneori să pomenesc LiterNet-ul într-o conversaţie pe teme, să le zicem, de actualitate culturală şi să fiu întrerupt de interlocutorul neavizat: Literce?, face el nedumerit. LiterNet, îl corectez eu şi mai departe nu mai ştiu ce să zic. Literce-ul lui mă lasă perplex. Despre ce am mai putea discuta în continuare? Pentru că după o astfel de descoperire se poate specula infinit despre ignoranţa interlocutorului meu. Admit că poate individul e branşat la cu totul alte surse de informaţie şi dezbatere. Dar eu cred, cu toată snobăraia aferentă, că LiterNet face parte din actualitatea culturală care contează. Şi că pe măsură ce vom conta mai mult pe LiterNet, iliternauţii vor sfîrşi prin a nu mai conta deloc.
(Dragoş Bucurenci)
Există pe lumea asta oameni care simt nevoia să scrie lucruri (piese de teatru, scenarii de film) dar care au o acută repulsie faţă de ideea de a fi publicaţi. Eu una aşa sînt şi mă gîndesc c-or mai fi şi alţii. Publicată, mă simt ca un fluture într-un insectar. O fi şi din cauza că ce scriu eu nu e destinat cititului ci privitului la teatru sau pe ecran. LiterNet-ul e, totuşi, un loc în care-mi place să-mi apară ce scriu. Nu ştiu cum să mă exprim ca să nu-mi sară tot globul pămîntesc în cap... cărţile au ceva foarte trist în ele (nu daţi! Îmi place să citesc!). Le cumperi, le citeşti, poate le împrumuţi la unu-doi prieteni apropiaţi şi dup-aia rămîn închise pînă cînd se fac copii tăi mari şi au voie să citească orice. Cărţile sînt aproape ca nişte fete bătrîne.
Ei, şi aici vine momentul în care pot să vă zic de ce-mi e simpatic LiterNet-ul... Toată fojgăiala asta cu conectatul şi deconectatul... Toţi oamenii din te miri ce ţară care citesc ce-am scris eu... ba chiar şi trimit comentarii dacă le-a plăcut sau nu... Faptul că nu există toate complicaţiile dinaintea publicării unei cărţi... Faptul că nu se poate răsturna o ceaşcă de cafea peste ce-am scris eu... că nu se pot pune bibelouri pe acelaşi raft cu mine... că nu se pot nota numere de telefon peste cuvintele scrise de mine... că nu mi se pot îndoi colţurile paginilor... că au acces la MINE numai oamenii curioşi şi scormonitori.... TOATE ASTEA MI SE PAR EXTREM DE VII ŞI SIMPATICE.
La mulţi ani, literneţilor!
(Lia Bugnar)
Site-ul Maraton
În urmă cu doi ani porneam o aventură cuminte pe site-ul LiterNet invitând vizitatorii la un experiment inedit pentru mine (şi probabil şi pentru ei) - aşezaţi mai mult sau mai puţin atenţi ori implicaţi în jurul mesei mele de scris, aveau dreptul să chibiţeze pe marginea unui text la care lucram atunci intitulat Povestea Marathon. Finalmente, contează mai puţin în context la ce au dus intervenţiile lor, dar reţin - şi asta va fi pentru multă vreme - faptul că n-a fost o iniţiativă trecută cu vederea, ba chiar a condus pe alocuri la controverse între participanţi, la dialoguri acide ori ironice... totul de la un text la care aveam de gând oricum să scriu, condamnat aşadar să capete o formă finală şi să fie livrat la vânzare.
A fost prima mea apariţie consistentă pe acest site, urmată în termen scurt cu două piese de teatru: Morţi şi vii şi Santiago El Campeon, plasate simultan cu datele premierelor scenice.
Ceea ce mi s-a părut atractiv pe acest site - pentru că, nimeni în lumea artistică cel puţin, nu face ceva fără a fi atras - a fost posibilitatea de a te juca cu forma, mult peste ceea ce-ţi oferă cutumele tehnice clasice (tipăritura, în speţă) şi feed-back-ul primit într-un timp aproape real. Cred că aici este locul în care fiecare îşi poate potrivi ritmul cu cel al vremii ceea ce, în context strict românesc, este o adevărată performanţă.
Succes.
(Ştefan Caraman)
În numele creionarului, de care nu mă pot despărţi, în numele gumei de la capătul fiecărui plaivaz, în numele pixului cu care îmi transcriu, pe curat, articolele şi nuvelele,
în numele cititorului înapoiat, totdeauna fericit să ţină o carte în mână, simţindu-i doar astfel greutatea,
în numele acestui conservatorism,
ţin să salut, cu un elan mântuit de ironie şi plin de humor, cei trei ani de existenţă ai LiterNet.ro, singura instituţie de după '89 care mi-a dat - în cel mai intim spaţiu, acela al mesei mele de scris - sentimental unei revoluţii în existenţa mea de scribălău al epocii noastre.
(Radu Cosaşu)
Poate e o hibă sau o deformaţie profesională: dar îmi plac lucrurile bine făcute, oamenii serioşi, consistenţa intelectuală şi proiectele culturale cu bătaie lungă. Pe toate le-am găsit sub sigla LiterNet, care acoperă şi totodată dezvăluie cel mai bun portal cultural românesc. Într-un context dominat încă de improvizaţie şi spoială, genii neînţelese şi comici actanţi "culturali" (în spaţiul tipăriturilor, ca şi în cel virtual), ceea ce a reuşit să producă, în aceşti trei ani de existenţă, echipa LiterNet echivalează cu o performanţă. Sunt bucuros şi onorat de a mă număra printre colaboratorii săi.
(Daniel Cristea-Enache)
Urările mele pentru voi sunt, de fapt, legate de noi, vizitatorii fideli ai LiterNet-ului: Să avem parte de net (sic!) şi viteză bună - să putem să descărcăm cărţile cu iuţeala cu care le postaţi voi pe site - de hard-uri generoase, de multe articole şi titluri interesante - de aceeaşi lume virtuală primitoare, de calitate, prin excelenţă culturală, www-numită LiterNet.ro. La mulţi ani!
(Elena Francisc)
Rolul portalurilor literare nu mai poate fi negat. LiterNet.ro are un pionierat important în domeniu. În cazul meu, o carte care a avut 500 de exemplare pe hârtie a ajuns la peste 3000 de descărcări la LiterNet.ro. Mai e de discutat doar felul de a câştiga şi autorul ceva din munca lui devenită publică în spaţiul virtual. Deocamdată, LiterNet.ro e un loc de referinţă al culturii virtuale şi chiar al culturii scrise în general din România. Dar nu numai, pentru ca Virtualia e pretutindeni.
(Horia Gârbea)
"Adevăratul motiv pentru care unele părţi sunt pe gustul tău şi altele nu este că poeziile mele sunt fragmente, adică eu sunt fragmente." - (Matthew Arnold)
Dacă suntem atât de fărâmiţaţi, atunci cum putea să fie viaţa noastră culturală? Echipa LiterNet e formată din oameni care-şi petrec nopţile adunând fragmente (din reviste, ziare, jurnale, computere personale - de peste tot), încercând să reconstituie viaţa unui film, a unui spectacol, a unei cărţi, a unei idei.
(Andrei Gorzo)
Trei ani LiterNet?! Mărturisesc că i-am descoperit tîrziu, cam după un an de la apariţie, cînd noi, Centrul de Carte Germană, i-am nominalizat pentru Premiul de încurajare a tinerilor editori (din cadrul premiilor Asociaţiei Editorilor din România), pe care de altfel nu l-au primit. De ce? Asta m-a întrebat şi Răzvan Penescu...
Acum sînt mai mult decît un cititor al editurii LiterNet, îi urmăresc cu atenţie şi de multe ori cu invidie: cum reuşesc? ce-i mînă în luptă? În orice caz nu dorinţa de a face bani din editare de carte. Am văzut nu de puţine ori ce cărţi urîte şi proaste poţi face cu bani mulţi. În schimb, fără să ceară un ban, LiterNet oferă cititorilor săi autori şi texte de cea mai bună calitate! Un proiect mai mult decît "ciudat" pe piaţa românească de carte, la care Centrul de Carte Germană, - birou în România al lui Frankfurt Bookfair - promite să ia parte. La Mulţi Ani!
(Ioana Gruenwald)
După ştiinţa mea, LiterNet este, din nefericire pentru cultura română (whatever that might still mean, cum ar spune dl.Pruteanu) o virtuală - pasăre rară. Îi trebuie timp, aşadar, să decoleze în aerul rar al acestei culturi dar şi, în egală măsură, acesteia din urmă îi trebuie niţică ieşire din letargia mijloacelor şi a scopurilor, spre a pricepe proiectul LiterNet.
Pentru mulţi autori (de text, de imagine, de proiect), el este - în precaritatea mijloacelor financiare şi de difuzare ale editurilor care tipăresc pe hârtie - chiar calea de ieşire la largul întâlnirii cu publicul sau, dimpotrivă - dar tot atât de eficient - la strâmtoarea cunoaşterii personale chiar, a acestora. Micro-circuitele culturale, autorii în stare născândă, consacraţii care altfel ar tăcea şi grupurile de "ţăcăniţi" (weirdos) specializaţi extrem pe un anumit domeniu -cu toatele şi cu toţii se pot (ne putem) regăsi aici. Fireşte, nu este un "aici" localizabil geografic şi ubicuitatea lui poate frisona. Dar, la trei ani (frumoasă vârstă!), LiterNet ne învaţă să declinăm mai departe acei topoi vechi ai culturii, obligând-o pe aceasta să se multiplice mai departe şi, încă, mai "dincolo".
Ca unul care am poposit mai recent, cu tot cu grupul 4SPACE, "aici", pe LiterNet, nu pot decât să îi doresc, dorindu-mi-o, longevitate.
(Augustin Ioan)
Cum aş putea să nu mă bucur că supravieţuieşte o "instituţie" culturală care s-a arătat utilă, frecventată, deschisă, generoasă în oferta sa şi curajoasă în atitudini şi opţiuni? Şi asta într-o mare de gesturi formale, de nonsens, de cerşetorii şi lamentaţii, cînd trufaşe, cînd obediente, de care mulţi ne-am săturat pînă peste urechi. Cu siguranţă, o bună doză de spirit pozitiv care nu vine dinspre litere, filosofie sau arte a menţinut vitalitatea proiectului iniţial. Acest spirit merită lăudat şi încurajat să-şi vadă de treabă mai departe. Şi să-şi dea mîna, în aceeaşi curtenitoare libertate, cu spiritul critic, cel chemat să ne recitească istoria şi literatura cu ochi proaspeţi în anii care vin. Pe scurt, Mulţi Ani şi tot ce "ne" dorim!
(Adina Kenereş)
Trebuie să ne bucurăm: LiterNet-ul împlineşte 3 ani! Avem multe iniţiative, dar şi talentul unic de a nu le împlini. Ne risipim efortul imaginînd proiecte promiţătoare care mor, uneori, înainte de a se naşte. Perseverenţa de a finisa, îndîrjit şi cu migală, construcţia începută este rară. Din acest motiv eforturile minunatului colectiv de la LiterNet, care - zi de zi - se zbate să ne aducă literatura pe monitoare şi în suflet, trebuie cu atît mai mult să-l preţuim cum se cuvine. "Literatura? La ce bun?", vor întreba unii, ridicînd din umeri. LiterNet-ul ne oferă zilnic un răspuns.
(Silviu Lupescu)
Într-un peisaj cultural ambiguu şi vulgar, un site cum este LiterNet poate reprezenta un reper valoros, în primul rînd pentru sufletul şi generozitatea cu care îl investesc realizatorii lui. Sunt fericit că am colaborat atît de bine pentru ultimul meu spectacol, Portretul lui Dorian Gray şi sper să mai colaborăm pe viitor. La Mulţi Ani, LiterNet, şi căţi mai mulţi fani online!
(Răzvan Mazilu)
Felicitări că există şi rezistă ce-aţi făcut!... şi că faceţi să existe şi să reziste ceea ce fac alţii!
(Ada Milea)
To: LiterNet
cc:
Subject: 3 ani de LiterNet
Draga Răzvan,
Acum o lună eram pentru o proiecţie cu Occident la Boston şi încercam să dau un mail acasă dintr-un birou de la MIT Cambridge. Organizatorul evenimentului, Alexandru Sălcianu - care înţeleg că ţi-a fost printre altele, coleg de clasă, dovadă că lumea e mică mai cu seamă în cazul computeriştilor - mi-a arătat din inboxul lui un mesaj al cuiva care dăduse search pe net să vadă ce e cu Mungiu ăsta şi dacă merită să iasă din casă să-i vadă filmul. Rezultatul e că dăduse de cărticica de scenarii de pe LiterNet şi-i trimisese ca atachment lui Alexandru, ca semn că sînt valabil, o fotografie cu eticheta de pe borcanul din Mîna lui Paulişta pe care scrie Sumniferu. Bravo, măi Răzvane, uite că eu nu m-am învrednicit niciodată să-i fac o fotografie dar dacă ţi-am dat-o ţie uite ce-a ieşit...
Dacă mai pun la socoteală că recent s-au developat primele imagini din Canton, un film care s-a făcut pentru că Constantin Popescu a citit pe LiterNet scenariul scris de mine, înseamnă că trebuie să vă dau ori cel puţin o bere ori o altă carte ca să ni se mai întîmple cine ştie ce minunăţii.
Ţineţi-o tot aşa şi vezi, nu sta mult cu ochii în calculator că dăunează - te faci palid!
(Cristian Mungiu)
Cu ocazia aniversării a 3 ani vă urez ca de acum înainte să aveţi 3 milioane de cititori, 300 de mii de colaboratori, 300 de sponsori ca să plătiţi colaboratori şi 3 îngeraşi care să vă apere de viruşi.
(Lyggia Naum)
Literă cu literă se scrie LiterNet...
Ce înseamnă trei ani de viaţă pentru o instituţie culturală? Pot însemna foarte mult sau aproape nimic. Pentru LiterNet aceşti trei ani măsoară un parcurs aproape incredibil prin cuprinderea lui. Acum, LiterNet poate privi cu mulţumirea datoriei împlinite la drumul parcurs şi cu încredere întemeiată la anii care-l aşteaptă.
Muzeul Ţăranului Român a fost de la început un prieten privilegiat al LiterNet. A fost ales ca prim "itinerariu cultural". Simplă această alegere arăta că cei de la LiterNet ştiu să-şi aleagă fără greş ţintele culturale. Nu a fost o simplă şi seacă menţionare, ci o incursiune serioasă, cu cercetarea unor personalităţi din muzeu, cu tururi personale însoţite de oglindiri şi interpretări pertinente, pline de substanţă, uneori surprinzătoare, adesea poetice. Bunul gust şi calitatea alegerilor întru ale culturii sunt constante la LiterNet. Ca o consecinţă, şi propunerile pe care le fac abonaţilor lor, consideraţi prieteni.
LiterNet înseamnă de fapt o mână (chiar o mână!) de oameni voluntari, inimoşi, entuziaşti, smeriţi, dispuşi să-şi jertfească timpul pe altarul culturii. Toţi buni de îmbrăţişat. Rămân mereu devotaţi acestei cauze, neobosiţi. Nici un obstacol nu pare să-i abată din drumul lor, de la nebunia lor frumoasă. De aceea ei au devenit adevărate canale de cultură, capabile să transmită sângele fierbinte ale acesteia, printr-un soi de principiu spiritual al vaselor comunicante. Au adunat, precum furnicile, bob cu bob, un adevărat tezaur de cultură, în care, desigur, literatura ocupă locul de frunte. Spre bună hrană oricui şi-o doreşte.
Într-o vreme în care internet-ul mai mult te scoate din bibliotecă şi, în general, te fură de lângă cărţi, LiterNet te poartă acolo.
Şi mai este LiterNet un ghid inspirat prin lumea artelor, ceea ce se vede, printre altele, şi din Programul cultural săptămânal. Propune, sugerează, pregăteşte...
De acum LiterNet ocupă un loc aparte, a devenit o prezenţă indispensabilă în peisajul nostru cultural curent.
Drum bun în continuare, LiterNet! Spor în tot gândul bun - preludiu faptelor ulterioare binefăcătoare nouă! Şi să nu uiţi niciodată că orice izbândă adevărată se obţine numai prin însoţire cu Dumnezeu!
(Costion Nicolescu)
Artistul autentic încearcă să fie o fiinţă responsabilă în sfera existenţei şi creaţiei sale, dar în primul rînd în faţa lui Dumnezeu. Iară mie, Credinţa mea creştină îmi este decisivă, căci ea este cea care generează opţiunea mea morală, culturală, social-politică, într-un sens sau altul poziţionîndu-mă anume în lumea antagonismelor "bine-rău", "frumos-urît", "moral-imoral" sau, altfel, în sfera religioasă, culturală şi social-politică a opoziţiilor "'libertate-sclavie" şi "democratic-anti-democratic".
Astfel - pentru mine LiterNet este nu doar o editură, ci precum o catedrală unde cititorul (implicit autorul ) îşi poate elibera spiritul în zbor înalt spre cel de sus, întru mîntuirea inimii sale atît de ostenită de lumea în care trăim.
(Leonard Oprea)
Trebuie, chiar trebuie să fac o mărturisire. LiterNet, după trei ani, a devenit pentru mine echivalentul virtual al unei persoane apropiate pe care o am mai mereu în gând. Care are atât de mult de oferit. Şi pentru care pun deoparte cronici de spectacole, recenzii târzii ale primelor cărţi editate, note şi însemnări de călătorie. Dar şi faţă de care îmi reproşez adesea absenţele lungi, întârzierile şi întâlnirile prea lesne amânate în speranţa unor zile mai calme. Acum, mărturisirea o dată făcută sună mai mult a promisiune. La mulţi ani şi multe cărţi, LiterNet!
(Anca Rotescu)
În România, cărţile sunt scumpe. Oamenii care citesc, se ştie, nu au bani: ei câştigă în medie cam cincisprezece cărţi pe lună. Iar aceia care au bani, nu citesc. E un cerc vicios, pe care cei ce nu pot trăi fără să citească îl pot sparge prin LiterNet.
Pentru români, LiterNet este mult mai mult decât un mod rapid, comod şi modern de acces la tot ceea ce e mai viu în literatura de azi: LiterNet e o necesitate vitală. Cel puţin pentru aceia, pentru care literatura e o necesitate vitală. La mulţi ani, LiterNet!
(Victor Scoradeţ)
Uşa
Într-o zi mi-am dat seama că uşa nu era prinsă în nici-o balama, ci se deschidea şi închidea aşa, liberă de orice constrîngeri - dac-aş fi vrut, aş fi putut s-o iau după mine, ca Păcală, prin oraş...
Atunci am chemat un tîmplar, ca să se uite şi să-şi dea o părere.
Tîmplarul a venit, s-a uitat, a verificat şi mi-a zis:
Ştii care-i treaba, şefu'? Asta-i uşă dintr-alea vechi, nu se mai face astăzi, lucru solid - uite şi mata aicea: vezi cum e făsuit aicea sus? Eh, aşa se făcea pe vremuri, d-aia e bune şi azi, poftim, închizi, deschizi, nu scîrţîie domne! Păi astea d-acum, aoleo şi vai de mama lor - te trezeşti că nu mai e bune după nici un an...
Tîmplarul avea probabil dreptate, doar că nu mă lămurise de ce uşa putea să se ţină-n cadru fără balamale.
A trecut ceva timp.
Într-o zi mă-ntorc acasă mai devreme ca de obicei - şi ce văd? Uşa nu era acolo! Mă uit în dreapta şi-n stînga, o caut prin apartament, pe casa scărilor... nimic. Aha - îmi zic -, d-aia nu stătea dumneaei prinsă în balamale, ca s-o ia din loc cînd are poftă!, şi sînt atît de mulţumit de răspuns încît nu-mi explic nici o clipă cum, după ce că nu era prinsă-n balamale, mai şi dispărea din cînd în cînd.
M-am aşezat în prag, aşteptînd să-mi vină uşa.
A trecut ceva timp.
Într-o bună zi o văd venind - tronca-tronca pe scări (stau la etajul unu, bloc fără lift). Mă ridic de pe jos, îmi pun mîinile-n şold şi zic, Păi bine madam, aşa ne fu vorba?, pleci hodoronc-tronc, aşa, profiţi de faptul că nu sînt acasă şi-ţi iei tălpăşiţa cînd vrea muşchiu' matale, mă laşi ca prostu-n prag!? Frumos, n-am ce zice! Măcar dacă m-anunţai şi pe mine, îmi luam şi eu ceva lucru de mînă pînă veneai.
La care uşa, urcînd obosită pînă-n dreptul meu şi prinzîndu-se resemnată în cadru îmi zice: Asta e, a trebuit să plec... Dar acu' gata, uite (şi se înşurubează în balamale), n-o să mă mai duc nicăieri.
Şi nu s-a mai dus, deşi a trecut mult timp.
De fapt, tot timpul.
(Alex. Leo Şerban)
Am intrat în echipa colaboratorilor site-ului cultural LiterNet.ro cu două ierni în urmă, când de la simpla preluare a unor cronici muzicale am ajuns la o rubrică săptămânală, Clickantabil, publicată în fiecare joi, cu un profil extrem de divers, pe care în ultimul timp o semnez împreună cu Virgil Oprina. Aportul nostru la complexul profil al site-ului cultural LiterNet.ro porneşte de la educaţia muzicală (prin profiluri de compozitori) şi continuă cu comentariul unor evenimente din actualitatea muzicală de toate genurile, interviuri-profil ale unor personalităţi ale vieţii noastre muzicale sau chiar dezbateri ale unei problematici fierbinţi, cum este muzica contemporană.
Majoritatea rubricilor din secţiunea Atelier a site-ului sunt realmente incitante şi mi-aş dori să am timp să le parcurg în detaliu. Important este că fiecare dintre cei care frecventează site-ul pot găsi aici mai mult decât simpla informaţie culturală, putând citi opinii cât se poate de diverse despre tot ceea ce se întâmplă în lumea culturală românească.
În plus activitatea Editurii LiterNet este remarcabilă şi îi urez mult succes în continuare şi păstrarea poziţiei de cea mai activă editură românească on-line. Cât despre entuziasmul tuturor celor care contribuie la existenţa acestui site, nu pot decât să le doresc ca el să fie perpetuu.
(Oltea Şerban-Pârâu)
În România, s-a văzut şi din reacţiile unor oameni de cultură uşor anacronici, sînt încă prea puţini cei care cred în cultura pe internet. Sincer, cu ceva timp în urmă, luam şi eu "la preţ de matineu" asemenea iniţiative. Tot sincer însă, recunosc că mi-am schimbat atitudinea mai cu seamă datorită LiterNet-ului. Azi, spre exemplu, ar fi de neconceput ca într-o biobibliografie să nu amintesc cele două cărţi publicate de mine aici... La mulţi ani, felicitări şi să aveţi parte de multă baftă în următoarea sută de ani.
(Lucian Dan Teodorovici)
Într-o vreme în care mulţi dintre fidelii lui Gutenberg se lasă încă zgâlţâiţi de teama faţă de tehnologie mai mult decât de sila faţă de vocaţia unora de a da pradă focului Cartea, biblioteca virtuală LiterNet dovedeşte că scrisul şi cititul pot supravieţui ofensivei văzutului şi auzitului cu o desăvârşită graţie culturală. Onorat de "spânzurarea" unei antologii de poezie într-un spaţiu al tuturor, doresc acestui site de inimă şi literatură cât mai multe "execuţii" de acest fel. La Mulţi Ani!
(Dorin Tudoran)
Editurii LiterNet.ro, la aniversare, un sincer La mulţi Ani şi... să o ţină tot aşa! Cei care lucrează aici dau dovadă de profesionalism, seriozitate şi intuiţie. Ce altceva le mai trebuie unor editori?
Pentru orice scriitor, colaborarea cu LiterNet.ro este o experienţă necesară şi totodată benefică (mă scuzaţi, îmi rămăsese o aşchie pe limbă; dar cum să vorbeşti, să fie şi adevărat, şi sincer şi să nu sune ca...).
LiterNet.ro nu intră în concurenţă cu editurile "clasice". Din contra. Am impresia că le completează, dându-le, în cele din urmă, un plus de importanţă. Părerea mea...
Aştept, de acum, aniversarea de zece ani, să facem un chef "clasic". Nu... în format electronic. Baftă!!!
(Radu Ţuculescu)