Amintirile unui vânător despre primele animale pe care a vrut să le ucidă

Avea şase ani. Până atunci omorâse muşte, două viespi şi-o cioară rea pe care a lovit-o cu o piatră ascuţită, aşa, într-o doară, fără să creadă că o va nimeri. A înmormântat-o în spatele blocului sub multe frunze şi atunci a plâns tare spunându-şi că poate fusese o cioară bună cu copii, unchi şi bunici care locuiesc la ţară lângă câmpul cu cartofi şi sfeclă furajeră care se dă la animale în loc de îngheţată, caramele, supă cu găluşte şi pireu cu pui, pentru că porcii nu mănâncă la fel ca oamenii. Şi cum nu se mai oprea din plâns o vecină a crezut că s-a lovit tare, aşa că i-a dat un măr pe care nu l-a mâncat decât pe sfert pentru că avea în el un vierme mic, verde, pe care l-a strivit între degete terciuindu-l. Restul de măr l-a aruncat în stradă - s-a lovit de autobuzul 17 şi apoi gata, a dispărut sub roţi.

Peste câteva săptămâni, fiind în vizită la nişte rude prea pupăcioase, pe o masă mare, rotundă, a dat peste un album cu picturi mari şi colorate de care i s-au spus că erau făcute de Rousseau. A avut o părere foarte bună despre rusul ăsta (cu un astfel de nume, numai rus putea fi în capul lui), şi se gândea că desene la fel de bune n-a mai văzut de la grădiniţă, din ziua în care a fost un concurs şi toţi colegii lui au colorat cu acuarele şi carioci foi pe care educatoarea le-a atârnat de pereţi şi le-a lipit de dulapurile lor spunând că sunt ca de muzeu. Şi tot de atunci a început să creadă că e tare bine să stai într-un muzeu dacă în fiecare zi ţi se dau creioane, pensule şi borcane cu apă murdară de vopsea, pe care nu trebuie s-o verşi pe haine, napolitane şi lapte cu cacao. În album văzuse o pictură numită "Visul" - îi citise maică-sa ce scria sub ea - şi-a contrazis-o, sigur se chema "Coşmar" sau "Vis urât" nu simplu "Vis" şi atât, pentru că acolo în tablou erau doi lei cu ochi holbaţi care se uitau direct în ochii lui şi după ce s-a ascuns după fotoliu, chiar şi atunci. Aproape de ei rusul pictase o femeie strâmbă dezbrăcată chiar de tot şi nebună (altfel ce căuta în junglă singură de capul ei??), flori uriaşe carnivore, soare alb, portocale şi-un om negru care cânta la trompetă fără să-i fie teamă de lei, dar poate şi de asta animalele aveau ochii ieşiţi din orbite, pentru că omul ăla scotea sunete prea tari, aşa cum fac fluierele speciale pentru câinii răi, pe care doar ei le aud, nu şi pechinezii şi cockerii care sunt mici şi nu muşcă dacă îi tragi de coadă. La plecare a salvat-o pe doamnă înecând fiarele sălbatice cu sucul din pahar. În noaptea aceea a visat că era în tablou cu o puşcă mare în mâini călare peste un covor cu colţi uriaşi şi ochi rotunzi care clipeau des.