să se găsească
şi să se iubească
este egală cu posibilitatea
ca un meteorit
să cadă
pe pămînt
exact în gaura
care i se potriveşte.
Simt cum mă-ndepărtez de tine
cu fiecare cuvînt
pe care-l scriu,
simt că fiecare literă-i o cărămidă
din zidul
pe care neputinţa mea
de-a nu scrie
îl ridică între noi.
Scriu şi mă tem că "te iubesc" e un ferpar
al sentimentului pe care, scriindu-l,
îl ucid.
Scriu, deşi ştiu că, oricît de frumoasă ar fi o carte,
publicarea ei nu va putea justifica
tăierea unui copac.
N-am timp să cred, trebuie SĂ FIU Dumnezeu -
un Dumnezeu care sacrifică lumea-ntreagă
pentru un singur om,
un Dumnezeu care se roagă-n fiecare zi
în faţa oglinzii,
sperînd că te va vedea pe Tine.
Din nenorocire însă,
Dumnezeu e un poet prost:
poeziile lui ajung,
fără excepţie,
în coşul de gunoi
al morţii.
(poezia face parte din noul volum Napalm d'Or al lui Daniel-Silvian Petre)
