1. Ce albastră e marea. O creatură doar pe jumătate domesticită. |
2. Când plouă vara, mă imaginez îndreptându-mă spre-o plajă. Timpul înţepenit în loc. Un moment prelungit în eternitate. |
3. Nu te îndrepţi nicăieri, nu aştepţi nimic de la nimeni. Nu datorezi nimănui nimic. Nu ai nimic de făcut. Poţi lenevi aşa în prostie. |
4. Urăsc când faci asta, spune în urma mea. Dar sunt doar cuvinte, rostite pe o voce abia auzită. Trebuie să te revăd trebuie să te revăd trebuie. |
5. Când vom muri şi vom ajunge-n cer, ne vom revedea acolo. Când vom muri şi-n cer, vom ajunge în spaţiu, dar acolo nu ne vom mai reîntâlni niciodată, căci acolo-i prea întuneric. |
6. Când mă uit în oglindă mai văd o Simonă! Cum vine asta?! |
7. Ce albastră e marea. Făptură pe jumătate domesticită. |