LiterNet la 7 ani - Model planetar

N-aş vrea să mă repet, am mai înşirat mărgăritarele poveştii intrării mele pe orbita LiterNet. Am mai spus-o, de multe ori, în mai multe moduri, că această traiectorie mi-a schimbat parametri esenţiali ai ecuaţiei existenţiale. Ce n-am spus este că, dacă până la această întâlnire majoră, eram, acceptând metafora astronomică, un corp de masă aproape neglijabilă, un asteroid, acolo, cu un albedo la media asteroizilor, odată intrat pe orbită, am devenit translucid, mai mult, m-am trezit că-mi germinează o capacitate optică nouă, de amplificare a luminii solare, care permite atât viaţa planetei LiterNet, cât şi a mea. A mea, a ta, a altora, cum spune Poetul. Am putut măsura, în oglinzile publicului, creşterea luminii difuze emise de suprafaţa mea, am putut măsura, prin creşterea concentraţiei gazoase în spaţiul imediat apropiat, că mi-a crescut o coadă de cometă, am putut măsura, prin spectrometrie, că pot modifica spectrul de radiaţie absorbită.

Care să fie natura forţelor care-mi determină orbita circumliternetiană? Sigur nu doar gravitaţia. Căci masa planetei LiterNet nu e, obiectiv, comparabilă cu suma maselor bibliotecii din Alexandria, a imperiului media deţinut de cetăţeanul Kane şi a unei Enciclopedii culturale virtuale. Nici măcar cu masa orcăreia din primele 2-3 mari edituri româneşti. Atunci? Să fie o stranie formă de atracţie quantică la nivel macroscopic? Sau, în spaţiul imaginar al analizei mele, nivelul quantic de realitate se suprapune, voios, celui clasic? Dacă ar fi aşa, atunci forţa de atracţie e rezultatul unui schimb de particule între LiterNet şi mine. Particule care existau aprioric în structura ambelor entităţi. Dacă naşii particulelor subquark au avut fantezia poetică de a boteza unele din aceste structuri cu numele de farmec şi culoare, atunci de ce n-aş numi eu particulele ce realizează atracţia mutuală LiterNet < -- > rim împărtăşire?

Observatorul astronomic de pe Ganymede, unul din cei patru sateliţi giganţi ai lui Jupiter, ne-a comunicat o analiză a datelor spectrale ale planetei LiterNet, conform căreia masa portalului astronomic scade. Ce-i de făcut? Am convocat stafful navei rim, satelitară, de 5 ani şi jumătate din şapte ai planatei tutelare şi le-am cerut o soluţie. Mi-au răspuns, raţional, că energia disponibilă a navei rim se cere dirijată pe 3.14 fascicule: o parte sa fie redată LiterNet, pentru a o converti, apud Einstein, în masă planetară, altă parte, în numele legii conservării impulsului, către edituri şi publicaţii, pe hârtie sau/şi online, pentru a-mi intensifica propria radiaţie, mărindu-mi propria masa prin feed-back public, a treia parte lansând, public, chemări tinerilor cititori de a ni se alătura. Fracţia de 0.14 reprezintă ceea ce nucleariştii numesc defect de masă. Pe care ar trebui să încerc a o valorifica într-un ambiţios proiect de fuziune afectivă.

Habar n-am dacă soluţia recomandată de acea parte din mine care joacă rolul staffului tehnic al navei rim ar fi eficientă sau nu. Dar sunt convins că suma eforturilor concertate ale colegilor şi prietenilor mei de la LiterNet, declanşate sincron, la data aniversării, eforturi manifestate sine die, va conţine soluţia vitalizantă necesară.

Ar fi darul pe care, la emanciparea simbolică, după trecerea celor şapte ani de-acasă, LiterNet l-ar merita de la noi.