Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Femeia poşetă


Dana Catona

05.12.2008
Bucureştiul cultural, noiembrie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am avut
o casă
cu parter şi mansardă
şi o casă veche cu ziduri crăpate,
în tocul căreia am scris odată,
demult, sunt fericită
între timp,
am zugrăvit şi
m-am mutat în noua casă,
cu parter şi mansardă
Casa cea veche e topită,
iar cea nouă s-a despicat
Mansarda levitează singură
şi e doar locul în care dorm
Acum casa nouă e
poşeta mea cea maro

*
Fericirea e să îţi bei cafeaua de dimineaţă
şi soarele să îţi bată pe dunga ceştii,
molcom şi perpendicular
iar tu să fii
îmbrăcat în pielea ta
Ghivecele de flori să stea aliniate şi mulţumite
în ele
Să îţi plimbi degetele peste linia ceştii
şi soarele să se strecoare
printre degete
Iar tu să nu simţi nici un regret

*
Am adunat bob cu bob
şi senzaţie cu senzaţie
le-am pus pe toate în sertar
şi deasupra am pus o faţă
de masă galbenă
Am uns o felie de pîine şi am muşcat
mi-am muşcat puţin din deget
Apoi am măturat firimiturile şi le-am pus în sertar
Sclipeau pe faţa de masă galbenă
Degetul avea cîteva firimituri lipite şi o scamă galbenă de
la faţa de masă
Senzaţiile erau undeva, departe
Au rămas doar boabele, sertarul, faţa de masă galbenă,
firimiturile şi degetul

*
Era gravitatea unei furnici neîntrerupte
cu sobrietatea unei seri de vară
puţin întunecate, puţin senine şi puţin ploioase
Era fîntîna dispersată în grădina cu lalele şi zambile
mov, roz şi galben-pal
Era soarele de după şi vîntul de la răsărit
Era ceaşca de ceai cu o linguriţă de zahăr şi
multă amărăciune
Apoi s-a întunecat şi becurile sclipeau pretutindeni
O capsă de la sacoşa roasă a pleznit şi a căzut,
uitată

*
Am căutat în recycle bin
Ce am găsit: un dop de plută
o ascuţitoare o poză un geamantan mic o harfă un
monstru care zîmbea
Am luat ascuţitoarea şi am ascuţit monstrul zîmbitor
apoi l-am legat cu o sforicică pe care o aveam în buzunar
şi l-am băgat în geamantanul mic
Apoi am cîntat puţin la harfă
Se auzea foarte frumos
Poza era o poză de demult
Nu puteam recunoaşte feţele personajelor
Erau triste.
Lîngă ele, într-un colţ, stătea o pisică
Am luat-o şi am băgat-o în dopul de plută
A mieunat
Apoi am luat mouse-ul
şi la întrebarea
are you sure you want to empty the recycle bin?
am răspuns: yes

*
O poezie de peisaj japonez
cu călimară şi cameră şi tatami şi
praf de cutremur
Aş scrie ceva lent
încetinire de sensuri şi de goluri
genunchiul e mort
prizonierul e sălbatic
salata e verde

*
Mi-e somn
am o boare de somn pe faţă pe gît pe bărbie
Ar putea fi o amăgeală de duminica după-amiaza, caldă
şi frustă
ca un piure de cartof lăsat în farfurie, lîngă zeama
de la salata de sfeclă roşie
Ar putea fi o pernă moale de puf, împachetată într-un
material albastru şi colorat
Ar putea fi o călimară triunghiulară, lăsată de
izbelişte pe o margine de fereastră
Ar putea fi un bilet de demult

*
E o zi liniştită
Toate apele stau
Păianjenii cîntă subţire
Lumina se încolăceşte pe sub frigider
Palmele mîngîie un şoricel disperat

*
Nu mai vreau culori
nu mai vreau forme
nu mai vreau obiecte
nu mai vreau
nimic
vreau
să stau
stau

*
Am descoperit 21 de moduri de supravieţuire
Primul e să mănînci clătite cu spanac
Al doilea e să împătureşti foarte atent faţa de masă
Şi să nu laşi nici o cută
Al treilea e să telefonezi la prieteni
Al patrulea e să adormi
Al cincilea e să mesteci orbit fără zahăr
Al şaselea e să găteşti supă de cartofi
Al şaptelea e să pluteşti într-un bazin cu apă limpede
Al optulea e să citeşti o carte frumoasă
Al nouălea e să visezi la ce a mai rămas
Al zecelea e să povesteşti tot
Al unsprezecelea e să faci rebus şi să nu găseşti
dezlegările
Al doisprezecelea e să fii foarte trist
Al treisprezecelea e să fii bucuros
Al patrusprezecelea e să ştergi praful
Al cincisprezecelea e să te speli pe cap
Al şaisprezecelea e să plantezi bulbi de lalele
Al şaptesprezecelea e să desenezi
Al optsprezecelea e să te ghemuieşti în pat
Al nouăsprezecelea e să faci facturi
Al douăzecilea e să bei apă plată şi nu prea rece
Al douăzeci şi unulea e să scrii toate astea

*
Se aude zornăit de pahare ceşti de porţelan şi sticlă
curată
Clinchet dulce şi linişte ceramică
Afundare în lumea de dincolo.

(din volumul Iepurele de martie, Ed. Corint, 2008)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer