R.I.P.

Cum arată o dragoste moartă? Minunatul miros fetid al putreziciunii lăsate în urmă. Şi până se descompune de tot, noi n-avem decât să suportăm. Cine-a privit o dragoste moartă în ochi? Cine-a privit reinventarea neinventabilului?

Ori de câte ori îmi deschid inima cuiva, nu mi-o ia. Sau o foloseşte într-un mod necuviincios. Am împărţit pe stradă cupoane pentru un shopping tour în sufletul meu, şi m-am gândit că dacă ofer nişte reduceri, o să fie careva interesat de-un chilipir. Dar ai spus asta, ai făcut cutare. Da, aici. Acum. De parcă faptele ori cuvintele chiar înseamnă ceea ce exprimă.

Ah tu. Ce ţii în palmele tale minunate? Mda. Sunt cuvinte foarte frumoase, dar au termenul de expirare scurt. Mai bine hai să le consumăm repede. De mâine nu mai sunt valabile.

Ştiu, în lumea ta de sănătate mintală s-a strecurat nesănătatea mea. Nu-mi mai repeta asta. Vezi dacă n-ai fost îndeajuns de atent? Data viitoare să încui de două ori. Data viitoare să chemi să-ţi exorcizeze uşa. Nu poţi fi niciodată îndeajuns de prevăzător. Nu lăsa coşmarul care sunt eu să-ţi mânjească certitudinile tale frumoase legate cu fundiţă roz.

Cioc! Cioc!
Cine-i acolo?
Nu, nu deschide, oricât de promiţător ar suna!
Căci sunt convinsă acum că moartea vine la costum, şi are un zâmbet pe faţă. Că îţi oferă cu amabilitate o îmbrăţişare caldă înainte de a muşca din tine. Nici moartea nu mai e ce era pe vremuri. Cu glugă, cu coasă. Nu era destul de comercial.
Eu sunt Nobody. Iubita ta Nobody. Nesănătatea personificată.

Ce ţii în palmele tale minunate? O mică moarte legată cu fundiţă roz?! De mâine nu mai e valabilă. Încuie de două ori. Ascultă ce zic.
Cum arată o dragoste moartă?
Cumva ca un şobolan zdrobit de asfalt?!

Rest In Peace, dragostea mea care n-a avut loc nicicând.
Neîmplinită.