părul ei vorbitor într-o grădină neagră şoldurile ei de vulpe proaspătă
gura lui de flamingo rănit pulpele ei de spanioloaică la 14 ani
coapsele lui de mongol suit pe cal
fiecare doarme singur în odaia lui fiecare-şi spală hainele direct pe piele
la bordelul din creier s-ar duce amândoi
fiecare plânge puţin şi-apoi îşi linge firişorul de sânge
pieptul ei ud degetele lui vultureşti
ţigările fumate pe-ntuneric doar pe sfert papucii ei chinezeşti cu perle mici
spune-mi dacă ai altă iubită loca loca
limba mi se lipeşte de cerul gurii ca un cârlig
rochii mulate draperii roşii oase oblice mirosuri salive păr năclăit
un dans muşcat de umeri cu cicatrici şi rest de limfă
din uter curge un alcool nechemat acolo se aude un strigăt de clor şi fluor
din uter iese o dănţuitoare cu lornion şi mănuşi până la cot
ea face temenele către văzduh şi către toţi cei care nu vor să fie îngeri
porunceşte gândacilor de bucătărie să plece la azil
ea visează lângă samovar mestecând menta necredincioşilor
umflă bucăţile din creier şi le dă foc
cărnii mele îi pari puternic precum pantera ia-mi gura şi pielea miroase-mă
meşterii ghicitori spun să-mi aleg pierzania
tu eşti bărbatul cu carne de hurie
femeia e întotdeauna o pasăre cu aripi parfumate.