Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Melancolica moarte a Băiatului-stridie: Fata cu mulţi ochi / Puştiul-pată / Roy, băiatul-toxic


Tim Burton, traducere de Marius Chivu

20.02.2009
Editura Humanitas
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Fata cu mulţi ochi

Într-o zi în parc
era să mă deochi.
Am întâlnit o fată
cu mai mulţi ochi.

Era chiar drăguţă
(dar şi neomenească!),
i-am remarcat gura,
şi a-nceput să-mi vorbească.

Am vorbit despre poeţi,
poezie, flori şi canari,
despre ce probleme-ar avea
dac-ar purta ochelari.



Puştiul-pată

Dintre atâţia supereroi,
de departe-i cel mai ciudat,
n-are puteri speciale,
nici nu conduce vreun vehicul stilat.

Pe lângă Superman sau Batman,
pare blând, inofensiv, şui.
Dar pentru mine e special,
Puştiul-pată e numele lui.



Roy, băiatul-toxic

Cei care-l cunoşteam
- prietenii lui -
îi spuneam Roy cel mic,
ceilalţi îl strigau
oribilul băiat-toxic.

Îi plăceau amoniacul, clorura
şi ţigara ce gros fumega.
Ce el obişnuia să respire
pe ceilalţi îi asfixia!

Jucăria lui preferată
era fixativul de păr;
cu infinită plăcere tubul agita
şi toată ziua şpreia.


*****

Tim Burton
Melancolica moarte a Băiatului-stridie & alte istorii
Editura Humanitas, 2009

Traducere din engleză de Marius Chivu

"Melancolia şi moartea băiatului-stridie exprimă cu intensitate suferinţa unui adolescent marginalizat. Ca şi filmele sale, poemele lui Tim Burton reuşesc să fie deopotrivă copilăreşti şi sofisticate, împletind inocenţa cu macabrul." (New York Times)

"În maniera povestirilor unor Shel Silverstein, Roald Dahl sau Edward Gorey - dar provenind dintr-un şi mai perfid tărîm al fanteziei -, poveştile înfiorătoare ale lui Tim Burton invocă fantasticul cu o oarecare demenţă." (Entertainment Weekly)

"Copiii din poveştile acestui Tim cel Crud - «părintele» lui Edward Omul-Foarfecă, al Călăreţului fără Cap şi al Miresei-cadavru - sînt bizare bricolaje a două lumi. Pe jumătate minerale, obiecte, plante sau moluşte, condamnaţi la diferenţă, la batjocură şi, în cele din urmă, la crude morţi premature, personajele lui Burton sînt, de fapt, epifanii infantile care incomodează şi stînjenesc prin stranietatea lor. Proscrişi încă de la naştere, aceşti monstruleţi mecanomorfi, aceşti alieni candizi, aceste deşeuri cu suflet copilăresc în izolare şi singurătate. Normalitatea le face rău, iar oamenii nu ştiu să-i iubească pe cei care nu le seamănă." (Marius Chivu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer